agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 572 .



mize mari
personale [ Gânduri ]
confidenta

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dasy ]

2018-07-16  |     | 



Miercuri, 21 februarie, 2018, 12:12, Dublin

se face că te uiți înapoi și-ți dai seama că și tu ai făcut ce nu se făcea. adică puteai să fii mai puternic, puteai să ridici tonul, puteai să dai replici dure, puteai să iei atitudine și nu puteai să gândești la faptul că într-o zi vei pleca din țară, că vei pleca trist, dar justificat. nu te gândeai că ajungi să spui că pe un alt pământ, în altă țară o să fii mai liniștit decât în plaiul tău mioritic, plai care te-a dezamăgit, rănit, lovit, care nu a auzit atunci când i-ai vorbit, care te-a certat atunci când ai spus ce te doare, care și-a întors spatele atunci când ai căzut bolnav. nimeni nu a venit la tine nechemat să te întrebe de ce plângi sau de ce ești acolo jos. au trecut mai departe, au trecut în fuga lor spre hoție și minciună împingându-te cu piciorul lor grăbit în cel mai apropiat șanț. și acum dacă ai plecat, stai și cugeți la liniștea care te înconjoară. cei de-acasă nu te-au uitat. nu. te caută și te scormonește cu întrebări; dacă ai carduri și câți bani ai strâns, dacă ai case, pământuri, aur, averi secrete ascunse-n bănci din Elveția. de ce să stai liniștit? de ce să nu fii hărțuit, tras de mânecă, la o adică ei își spun în barba lor unsuroasă: să plătească dacă vor să rămână români, să plătească că au plecat din calea măciucilor noastre. lasă că-i jupuim de vii, mama lor de diasporeni, de trădători de țară, că au bani. au. dar ei muncesc și plătesc taxe și impozite în țara care le oferă loc de muncă, fără să-i întrebe ce vârstă au sau câți copii au acasă.
se face că-ți vine să te lași în genunchi și să-l întrebi pe Dumnezeu „de ce nu se termină chinul ăsta”? dar nu-l întrebi pentru că preferi să te faci una cu liniștea neimpozabilă în care ai ales să fii. să fii un om simplu și concret, un om care nu este judecat că există sau că a venit să trăiască printre ei.
se face că ceea ce ai făcut se numește alegere. este una sigură și nederanjantă.
p.s. m-a certat Daria că te-am învățat să zici „fuck off” :) și eu care voiam să te mai învăț una, dar sunt cuminte azi și tac.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!