poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 679 .



Ne-a mirat... pur și simplu / Ne-a mirat plăcut vs. neplăcut sau Ne-a mirat în sensul plăcut / bun... (al termenului)?
personale [ ]
Din nou despre limba actuală

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2018-05-03  |     | 



Dacă în cazul verbului ‘a consterna’ admiteam (cf. Teleoacă 2017: 452‒462) asocierea cu subiecte-stimulus, morfologic, substantive desemnând preponderent „evenimente” (imprevizibile) marcate [+negativ] (și mult mai rar o persoană), în ceea ce privește vb. ‘a mira’, stimulusul poate fi un „eveniment” imprevizibil (de asemenea, mai rar o persoană) atât negativ, cât și pozitiv (v., în acest sens, semantica intrinsecă a fiecăruia dintre verbele în discuție). Contextele pe care le vom prezenta în continuare vor putea aduce (inclusiv) unele argumente în favoarea predominării unui anume tip de stimulus (cf. eveniment / stimulus negativ vs. pozitiv vs. neutru). În această ordine de idei, substantive (subiecte-stimulus) precum [rom.] delicatețe, frumusețe ș.a. încorporează în semantica lor intrinsecă pozitivul, spre deosebire de nume ca [rom.] aroganță, tupeu, agresivitate ș.a., definibile matricial drept negative. O altă categorie de substantive nu implică, prin semantica lor intrinsecă, nici pozitivul, nici negativul, sensul acestora (pozitiv vs. negativ) precizându-se în limitele unui context, cu alte cuvinte, acestea încărcându-se... contextual pozitiv sau negativ (v., de pildă, rom. veste, final, constatare etc.). Nu întotdeauna însă un conținut matricial pozitiv al stimulusului (cf. delicatețe, frumusețe...) implică în mod imperios și o experimentare (în cazul de față, o stare de ‘surprindere’) în sferă pozitivă , susceptibilă de a fi glosată prin „a provoca surprindere într-un mod plăcut”); în astfel de situații se va impune disocierea între un sens matricial și un altul contextual. De pildă, receptarea enunțului Delicatețea ei ne-a mirat mult în conformitate cu o accepție... mai puțin pozitivă a stimulusului delicatețe implică manifestarea într-un anume grad (susceptibil de a fi calificat drept exagerat, neașteptat de / periculos de...) a unei anumite caracteristici (delicatețea) și, în acest context, o anumită afirmare prin opoziție. Vorbim pentru astfel de situații despre incompatibilitatea / tensiunea dintre trăsătura respectivă, definibilă la nivel intrinsec, și aceeași trăsătură actualizată (foarte probabil, puțin adecvat / eficient) într-o situație de comunicare concretă. Aspectul semnalat pledează în favoarea rolului major al contextului, nu doar în cazul substantivelor matricial neutre, ci, uneori, inclusiv al celor orientate pozitiv vs. negativ.
Observația formulată mai sus este valabilă și pentru categoria substantivelor intrinsec negative, de genul agresivitate, tupeu etc., și în cazul acestora putându-se vorbi despre un tip aparte de polarizare semantică. De pildă, în enunțul Agresivitatea boxerului ne-a mirat pe toți, nu este exclus ca verbul a mira să fie decodabil prin „a surprinde în mod plăcut”; avem, cu alte cuvinte, un exemplu în cazul căruia putem admite o adecvare între contextul situațional (ringul de box) și manifestarea unei anumite atitudini / trăsături (o agresivitate... adecvată, eficientă în ultimă instanță ).
Aspectele de acest gen sunt specifice îndeosebi, chiar exclusiv (la nivelul limbii literare standard) verbelor (psihologice) neutre, susceptibile de a suporta, contextual, o citire / decodare atât în aria pozitivă, cât și negativă de semnificații , în funcție (inclusiv) de încărcătura semantică a unui stimulus, deși, așa cum remarcam, nu întotdeauna un stimulus „pozitiv” presupune și un efect similar . În cazul verbelor matricial pozitive, încărcătura semantică în sferă negativă apare cel mai adesea în condițiile utilizării improprii a lexemului verbal respectiv (v., de ex., vb. a minuna). Observația este valabilă, desigur, și pentru verbele matricial negative care suportă contextual o decodare în aria pozitivă de semnificații. În cazul unor lexeme verbale de acest tip (cf., de pildă, a șoca, a consterna ș.a.), este dificil de imaginat un... efect în arie pozitivă (indiferent de natura stimulusului), luând în considerare datele semantice matriciale ale acestor verbe psihologice , ceea ce nu înseamnă însă că astfel de contexte sunt excluse la modul absolut. Chiar și în cazul unor astfel de verbe se manifestă, în speță în registrul familiar al limbii, tendința de valorizare (improprie) a acestora în aria pozitivă de semnificații (cf., de pildă, Frumusețea fetei, vorbele ei alese ne-au șocat / consternat de-a dreptul, unde celor două verbe li se atribuie în mod nejustificat sensul pozitiv „a minuna, a provoca o stare profundă de mirare și admirație”).
Simptomatic de altfel în sensul distingerii între mai multe categorii (semantico-sintactice) de verbe psihologice (de mirare), este și raportul cantitativ dintre stimulușii intrinsec pozitivi / neutri / negativi, în cazul fiecăruia dintre aceste verbe. De pildă, dacă în cazul unui verb cum este rom. a mira prevalează (în conformitate cu ocurențele înregistrate de noi online, în pagini de limbă română) substantivele-stimulus neutre (care se încarcă, în limitele unui context, negativ, dar și pozitiv), per ansamblu putându-se admite experimentări relativ la fel de bine reprezentate în aria negativă vs. pozitivă de semnificații, în ceea ce privește vb. a consterna, poziția privilegiată este deținută de substantivele-stimulus ce evocă (matricial) „evenimente negative”, dar și de substantivele care, deși intrinsec neutre, suportă contextual o citire în aria negativă de semnificații (v. Teleoacă 2017: 452‒462). Uneori, „redefinirea” semantică (a unor nume neutre) are drept cadru un context minimal, în speță o sintagmă (substantiv + adjectiv, cf. infra, atitudinea [ușor] rasistă), alteori impunându-se apelul la un context mai amplu, în vederea definirii polarității într-un sens sau celălalt.
Oferim spre exemplificare și analiză următoarele contexte:

„Nu ne-a mirat atitudinea ușor rasistă...”; „Ne-a mirat lipsa unui acompaniament de consiliere...”; „ ... lucru ce ne-a mirat pe toți la cât de fain i-a ieșit” ; „Finalul a mirat pe toata lumea ...”; „La fel de mult ne-a mirat în urmă cu trei ani constatarea că din subsolurile ...”; „Felul ei de-a umbla prin casă, ca un strigoi ne-a mirat pe toți”; „Inventia lui Constantin Ghirvu i-a mirat pe studenti...”; „Răspunsul meu la dilema lentilelor de contact albastre i-a mirat pe toți cunoscuții mei”; „M-a mirat tupeul ei, pentru ca ne mai si cunoastem”; „Vestea nu ne-a mirat doar pe noi, ci si pe apropiatii actritei, carora nu le vine sa creada ca aceasta vrea sa-si intemeieze o familie...”; „... schimbarea acesteia i-a mirat pe toti” ; „Recuperarea spectaculoasă i-a mirat și pe medici...”; „I-am apreciat și m-a mirat mai mult decât orice altceva la el candoarea” ș.a.

În contextele citate mai sus, polaritatea / neutralitatea stimulusului se exprimă la nivelul unor:
● substantive intrinsec neutre (8), decodabile contextual în sfera negativă (cf. atitudine, final, constatare, fel și schimbare), respectiv pozitivă de semnificații (cf. răspuns, veste și lucru);
● substantive intrinsec pozitive (3) (cf. invenție, recuperare și candoare) și
● substantive intrinsec negative (2) (cf. lipsă și tupeu).
Conform acestor distribuții, rezultă că, sub aspect statistic, predomină stimulușii (intrinsec) neutri, decodabili însă cel mai adesea, în limitele unui context (minimal sau maximal), în acord cu o experimentare în sferă... negativă (v. cele cinci exemple consemnate), cu alte cuvinte, vb. a mira lexicalizând de regulă, în astfel de situații, sensul „a surprinde în mod neplăcut”. Același sens este admisibil și în cazul stimulușilor propriu-zis negativi (cf. lipsă și tupeu). Sensul „a surprinde în mod plăcut” este ilustrat de trei dintre situațiile în care sunt incluși stimuluși neutri (cf. răspuns, veste și lucru) și de alte trei cazuri în care stimulusul este intrinsec pozitiv (cf. invenție, recuperare și candoare). În consecință, se poate spune că, per ansamblu, verbul a mira implică sub raport statistic (luând în considerare valorizările sale în româna actuală), experimentări relativ la fel de bine reprezentate în aria pozitivă vs. negativă de semnificații și care sunt decodabile în relație cu starea de surprindere plăcută vs. neplăcută, materializabilă mai exact fie ca admirație, fie ca dezacord / dispreț / dezaprobare. Pe baza exemplelor reproduse, constatăm și că experimentările pozitive se asociază în egală măsură cu stimuluși intrinsec neutri (contextual, pozitivi) și cu stimuluși intrinsec pozitivi, în timp ce experimentările negative presupun adesea stimuluși contextual negativi și, mai rar, stimuluși matricial negativi.
Relativ bine atestate în pagini de limba română actuală sunt și contextele în limitele cărora a mira lexicalizează un sens (negativ) dubitativ. Oferim spre ilustrare următoarele două contexte, în care este ocurent unul și același substantiv-stimulus, anume zâmbet, un substantiv intrinsec... pozitiv, contextele citate fiind însă suceptibile de a oferi un exemplu de asociere a unui stimulus pozitiv cu un efect / experimentare psihologică mai degrabă în plan negativ:

„Apoi, zambetul i-a revenit subit, fapt ce a mirat pe toata lumea” ; „.... era filmat impecabil și ne-a mirat zâmbetul ăla spunând conditions of survival! și scăpând ochelarii pe gresie, înșfăcând apoi o ceapă și...” ș.a.

Decodarea contextuală a vb. a mira (citirea acestuia într-un sens sau altul [pozitiv vs. negativ]) este facilitată alteori de prezența explicită a modificatorilor de polaritate (în mod) plăcut / neplăcut. Deși în principiu, mai exact în conformitate cu normele românei literare actuale, coocurența unui astfel de modificator cu vb. a mira nu este tocmai adecvată, totuși, enunțuri de acest gen sunt relativ bine atestate, îndeosebi în registrul colocvial al românei actuale, acestea putându-se explica printr-o eventuală influență venită din partea verbului sinonim a surprinde (frecvent construit cu astfel de adjuncți), dar și prin tendința enunțiatorului de a se exprima cât mai clar, cât mai eficient, în scopul asigurării feed-back-ului. Într-o serie de cazuri, prezența acestor modificatori... dezambiguizatori nu se legitimează, și aceasta nu doar din punctul de vedere al modestei conformități cu normele românei literare (actuale), ci considerând inclusiv apariția lor superfluă, în condițiile în care încărcătura semantică (pozitivă sau negativă) a verbului a mira este transparentă în contextul respectiv. Totuși, dacă valorizăm redundanța drept aspect relevant pentru dimensiunea pragma-stilistică a enunțului performat într-un anume cadru discursiv (marcarea superfluă a unui conținut în vederea asigurării conativității și faticității mesajului respectiv), atunci exprimarea explicită a adjuncților plăcut / neplăcut căpătă o oarecare legitimitate. Contextele excerptate conțin în egală măsură exemple cu ambii modificatori, plăcut, respectiv neplăcut:

„Atenția din partea mass-media din Moldova m-a mirat plăcut...”; „Au un bass excelent si o calitate audio care m-a mirat placut!”; „... acesta spune ca locul ocupat la final de CSM a mirat placut pe toata lumea”; „... dar si un mesaj de felicitare din partea lui bwb, care ne-a mirat placut” ; „Mie Epic Woman mi s-a parut un parfum foarte lung, insa fara siaj, il percep doar de la o mica distanta, ceea ce m-a cam mirat neplacut”; „La Galați, dar și în România și Bulgaria în general, i-a mirat neplăcut lipsa de infrastructură portuară, dar și reacția autorităților”; „Þin să fac observația că m-a mirat neplăcut politica defetistă, de abandon, a Editurii Cartea Românească...” ș.a.

În unele situații, acest modificator (mai ales la forma pozitivă) este plasat între paranteze, ca în contextul: „Așa că în primele minute m-a mirat (plăcut) să văd că protagonistul e un scriitor ratat”, care furnizează inclusiv un exemplu ilustrativ pentru asocierea între un stimulus negativ și un efect / o experimentare în sferă pozitivă .
În limba actuală circulă și un alt tipar, mult mai aproape de exigențele unei exprimări literare standard. Este vorba despre asocierea verbului a mira cu perifraza în sensul plăcut / bun vs. neplăcut / rău (subînțeles al termenului); astfel de tipare apar mai ales în enunțuri în interiorul cărora vb. a mira este conjugat la formă pasivă / perifrastică, iar nu activ-tranzitivă:
„In acelasi timp azi am ramas profund mirat, in sensul placut...”; „Ai să rămâi mirată (și nu neapărat în sensul plăcut!) când ai să dai o raită prin magazinele de profil și ai să vezi ce prețuri se practică pentru voalurile de mireasă, așa că învață să îți confecționezi unul handmade”; „Ce m-a mirat și uimit, în sensul bun, a fost atitudinea familiei Finch ” ș.a.
Uneori, conotația pozitivă a stimulusului (intrinsec neutru sau intrinsec pozitiv) și, adesea implicit, a verbului de mirare, poate fi marcată, eventual întărită, prin coordonarea vb. a mira cu un alt verb, fundamental / matricial pozitiv (cf. a bucura, a aprecia...): „... vestea că există primul aeroport din lume care funcționează în totalitate cu ajutorul energiei solare ne-a mirat și bucurat”; „I-am apreciat și m-a mirat mai mult decât orice altceva la el candoarea” ș.a. Dimpotrivă, marcarea în plan negativ a stimulusului (dar și a unui efect psihologic definibil în același registru) este susținută (și) prin asocierea vb. a mira cu un verb intrinsec negativ, ca în exemplul: „... ne-a mirat și poate chiar mai mult, ne-a îndurerat serios...”.

Bibliografie

Teleoacă, Dana-Luminița, 2017, „Structuri argumentale verbale în context romanic: ‛a consterna’ în română, franceză și spaniolă”, în Maria Stanciu Istrate, Daniela Răuțu (ed.), Lucrările celui de-al șaselea Simpozion Internațional de Lingvistică, București, 29-30 mai 2015, București, Univers Enciclopedic Gold, 2017, p. 452-462.
Teleoacă, Dana-Luminița, Verbele psihologice de mirare. O abordare sintactico-semantico-pragmatică din perspectiva gramaticii cognitive în context romanic (română, franceză și spaniolă) (lucrare în curs de elaborare).




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!