agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 963 .



Legea defăimării
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cosmacpan ]

2018-03-17  |     | 




Drumul prin pădurea realității e plin de ocolișuri și-ascunzișuri Oblio
Și de aceea e bine să eviți pădurea dar și mai bine e să uiți de ea și de drumul ce-o străbate
Pentru că odată pătruns în pădure, e imposibil să nu te lovești de cele mai neașteptate
Și incredibile rătăciri, rădăcini sau chiar crengi
Și chiar fantomele sau umbrele îți pot ține calea alungându-ți mințile
Cât mai departe de mentalul colectiv.

Astăzi am ieșit în tindă și m-am privit în oglindă
Realitatea mea frumoasă se farda și se ruja
Aranjându-și cerurile, fără nori și făr’de umbre
De la visele plapânde.

În grădina mea intens mediatizată, toate încercările vegetale
Prind contur stâncos sau nisipos și liniile ordonate
Îndeamnă la reculegere, pace și serenitate
Distrugeți verdele vă rog, frunza îndeamnă la neliniște și tremur

Pentru ca soarele să vadă pământul și ploaia să-i spele veșmântul
Am tăiat pădurile, am alungat culturile iar albinele și-au început transhumanța
Murind pe drum, una câte una sau chiar două câte două, intoxicate de atâta minciună care otrăvește
Pentru că mai nou, problema de baza a stupului se rezumă la întrebarea: de câte genuri e albina

Trântorii se luptă să obțină gratuitate de stup și diplomă de luptător în revoluția apicolă
Reginele străzii eclozează și nasc pui vii ce pun stăpânire pe ramele stupului
Iar albinele sunt obligate să emigreze în altă poveste cu un stup primitor
Ce le îndeamnă să muncească până la epuizare și chiar mai mult dacă se poate…

Despre ce voiam să vorbim în propoziție? Despre defăimare?
Dar cine a mai scornit și cuvântul ăsta murdar? Unde au văzut ei așa ceva?
Așa ceva nu există în stupul nostru plin de lumină, bunăstare și kilometri ciungi
Defăima-le-ar ceara din ureche strigătele moarte de imunoglobină.

Defăimați-mă vă rog. Recunoașteți că vă iubesc chiar și așa
Dați de înțeles că iubirea este inacceptabilă și recomandați tuturor să uite
Să se lepede de iubire așa cum numai șarpele își leapădă pielea
Crescând fără a-și crește și temperatura de îngheț
Și-atunci când lumea nu va mai răspunde la comenzi
Vă veți trezi sufocați de toată iubirea tăinuită atâta amar de timp

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!