agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 838 .



Gheorghe Munteanu (n. 1895 - d. 1937)
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lakatus ]

2017-05-01  |     | 



Important și devotat membru al mișcării creștine „Oastea Domnului”, Gheorghe Muntean a fost primul poet din zona orașului Călan, care s-a făcut afirmat la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în anul 1895, satul Batiz și a fost singurul fiu al părinților săi, Gheorghe și Firuța. În anul marii uniri s-a căsătorit cu soția sa Maria, alături de care a avut patru copii. S-a înscris în mișcarea „Oastea Domnului” încă din primii ani de la fondare, după 1923.
Conform descrierilor poetului Traian Dorz, redactor la publicația „Isus Biruitorul”, Mama sa, Firuța, a fost o femeie evlavioasă și și-a crescut singurul ei copil în frica și ascultarea lui Dumnezeu. Tot din mărturiile poetului Traian Dorz, relatate în cartea „Fericiții noștri înaintași”, putem afla despre Gheorghe Muntean că „a fost un harnic lucrător al Oastei Domnului, cutreierând toate satele din jurul Călanului, până la Ilia și mai departe apoi, spre Arad, și până la Hațeg și Petroșani. Prin anii 1934, 1935, fratele Gheorghe și-a zidit o casă familială la Batiz, spunând: „Camera dinspre stradă să fie mai mare, pentru adunările frățești…”
Referindu-se la creațiile ostașului din satul Batiz (Călan), Traian Dorz spunea cu admirație în volumul „Fericiții noștri înaintași”: „Multe dintre poeziile fratelui Gheorghe au primit frumoase melodii din mijlocul fraților și se mai cântă și azi cu plăcere și bucurie neîntrecută. În călătoriile sale misionare, mergea deseori și cu evlavie la Sibiu. Părintele Iosif îl primea mereu cu o mare dragoste și bucurie, prețuindu-l nespus de mult din pricina râvnei sale pentru Domnul și a dragostei sale pentru frați. Din stările de vorbă cu Părintele Iosif, fratele Gheorghe a învățat multe lucruri scumpe, iar apoi le ducea și le împărtășea cu bucurie tuturor fraților pe unde ajungea”. Cât privește poezia care dă și titlul volumului de debut al lui Gheorghe Muntean, o definește ca „una dintre cele mai frumoase cântări ale Oastei”.
Gheorghe Munteanu a colaborat permanent la publicațiile Oastei Domnului; „Isus Biruitorul”, „Lumina Satelor”, „Oastea Domnului”, cu articole, informări privind organizația, dar și cu numeroase poezii, poezii care mai târziu au urmat să fie strânse într-un volum de versuri, „Isus ne îmbie crucea”. Carte tipărită la Sibiu, cu sprijinul părintelui Iosif Trifa, care o aprecia ca fiind „un buchet de poezioare foarte plăcute, scrise poporal; foarte potrivite pentru a fi declamate prin adunările oastei.” Între ele aflându-și loc și poeziile pe care Maria, fiica poetului ostaș al Domnului, alintată Măriuca, „le declamă cu atâta putere prin adunările Oastei.”
Poetul misionar s-a stins din viață la spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 ianuarie 1937. Cu această ocazia, părintele Iosif Trifa publica în gazeta sibiană „Isus Biruitorul”: „Sunt 4 săptămâni de când căzuse bolnav, îndată după adunarea de la Gura-Sada, ultima adunare la care a participat. O răceală i-a cuprins vasul de lut și boala a trecut pe urmă într-un tifos greu. S-a stins în spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 ianuarie 1937. Vestea plecării lui ne-a umplut de durere. Dragul nostru frate era în plină viață și activitate duhovnicească. Mărturie despre aceasta este ostășia lui de 10 ani. Ca un viteaz al Domnului, ca un erou al Domnului, a colindat mereu satele și orașele, vestindu-L pe tot locul pe Iisus cel Răstignit. Era un suflet care Îl aflase pe Iisus cel Răstignit și Îl propovăduia cu foc și altora. Pe acest Iisus L-a iubit el și L-a vestit cu foc prin sate și orașe. Cu Acest Iisus a alergat prin mii de adunări. Sub crucea Lui a plâns și i-a îmbiat și pe alții cu această cruce. Sub crucea lui Iisus a plâns mereu și scumpa lui fetiță, iubita noastră soră Maria, care îl însoțea pe la adunări, cutremurând toate sufletele cu focul ei și cu lacrimile ei pentru Domnul, spunând atât de minunate poezii și rugăciuni. Pe Acest Iisus L-a cântat el și în poeziile sale dulci și duioase… pentru Iisus și-a cheltuit el viața sa, ostenind și mergând pretutindeni, să spună tuturor cântarea cea dulce care a învățat-o la picioarele Crucii: «O, Þara mea, o, Domnul meu / o, Veșnicule Dumnezeu». Oastea Domnului în județul Hunedoara, în o bună parte, s-a lățit și s-a întărit prin râvna și jertfa acestui devotat luptător al Domnului. Vom spicui aici la foaie, pe larg, tot ce a făcut acest luptător al Domnului, pentru a fi pildă vie pentru toți luptătorii Domnului. Plecarea dragului nostru frate Gheorghe ne doare. Îl plânge un ținut întreg, îl plâng frații pe care i-a deșteptat el pentru Domnul și care l-au avut ca pe un frate și părinte drag, îl plângem cu toții, Oastea din toată țara. Ne mângâie însă gândul că dragul nostru a trecut la Domnul ducând cu el lupta cea bună. Solia morții l-a aflat pe câmpul de luptă. Moartea l-a aflat în plină via-ță și l-a trecut la viață. Domnul să mângâie și să întărească pe cei ce rămân după el (o soție și doi copii). Îngropăciunea se va face acum, în ziua Botezului. Se vor strânge frați din toate părțile. Va merge și o delegație de la Sibiu. Despre îngropăciune vom scrie pe larg. În veci să fie pomenirea și pilda preaiubitului nostru luptător.”
Ioan Marini, născut la 1 martie 1908 în satul Săsciori, județul Alba, învățător de profesie, redactor și colaborator la publicații creștine ca:„ Isus Biruitorul”, „Misionarul Vieții Creștine”, „Familia Creștină”, „Ecoul”, „Ostașul Domnului”, „Ogorul Domnului”, „Viața Creștină”, scria pe marginea trecerii în neființă a ostașului din Batiz, misionar al Domnului, în termenii cei mai duioși, de la el aflăm faptul că „peste 2000 de frați, prieteni, rude și popor l-au petrecut la locul de odihnă.”
Gheorghe Muntean rămâne în memoria Oastei Domnului ca unul dintre ucenicii săi de bază pe teritoriul Ardealului. A scris poeme religioase, articole mobilizatoare în gazetele Oastei, rapoarte despre activitatea mișcării, a condus organizația Batiz, s-a dăruit cu total lui Dumnezeu, pentru care a trăit.

Fragment din cartea: „Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan”, prefață de Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula și Paul Aretzu, Editura Stef, Iași, 2016.

Bibliografie:
- „Încă o carte de poezii” (f.a), în „Isus Biruitorul”, anul I, nr. 33, 11 august 1935, p. 6.
- Iosif Trifa, „A trecut la Domnul dragul nostru luptător, Gh. Muntean din Batiz”, în „Isus Biruitorul”, anul III, nr. 2, 10 ianuarie 1937, p. 4.
- I. Marini, „Înmormântarea iubitului nostru frate, Gheorghe Muntean de la Batiz”, în „Isus Biruitorul”, anul III, nr. 3, 17 ianuarie 1937, p. 5.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!