poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3854 .



Influența tradițiilor și a obiceiurilor populare în poezia creștină. Zona Călan
personale [ ]
Fragment din cartea „Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan”

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lakatus ]

2017-01-31  |     | 



Sunt numeroase localitățile din Țara Hațegului ancorate în timp, unde descoperi la aproape tot pasul frumusețea datinilor și a obiceiurilor lăsate din străbuni, chiar dacă și-au mai pierdut din farmec în ultímele decenii. Pe teritoriul comunelor Boșorod, Bretea Română, Băcia, Mărtinești, satele Grid, Călanul Mic, Valea Sângeorgiului sau Streisângeorgiu continuă să se mențină vii unele obiceiuri, cum ar fi „Dansul Călușului”, despre care se crede că datează din perioada ocupației romane și ar avea la bază tradiții precreștine. Cea mai veche mărturie despre „Jocul Călușarilor” se presupune că aparține istoricului maghiar Dosza Daniel, care a descris acest dans tradițional cu ocazia unui spectacol prilejuit de încoronarea principelui Sigismund Bathory al Transilvaniei, în anul 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia. Pe data de 25 noiembrie, 2005, „Dansul Călușului” a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitătiii (UNESCO), în urma depunerii dosarului de solicitare de către România în anul 2002.
Se cunoaște că acest dans feeric conține ritualuri care au puterea de a atinge forțe benefice văzute și nevăzute care ajută la vindecarea celor aflați în suferință. Pentru a preîntâmpina sau a îndepărta forțele răului, grupul de călușari trebuie să depună un jurământ care trebuie păzit cu sfințenie.
Strigătele, specifice dansului călușarului, sunt elemente care sugerează fără echivoc o influență folclorică, multe dintre strigăte reprezentând creații ale țăranilor din Valea Streiului.
Pe lângă dansul călușarului, în majoritatea localităților de pe întreg cuprinsul Văii Streiului, continuă să dateze obiceiul colindului, a cântecelor de stea. În perioada ajunului, cetele de colindători care vestesc nașterea lui Isus, conform cu descrierea scriitorului, istoric al religilor, Mircea Eliade, pornesc pe ulițe din casă în casă: „Ritualul se desfășoară de obicei începând din ajunul crăciunului, până dimineața zilei următoare. Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoate obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi ți împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale. Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc..”
Unul dintre obiceiurile întâlnite pe Strei este acela ca în timpul postului negru, ziua de Brumariu, localnicii să meargă la biserică, să ducă pomană colac, struguri, untdelemn și un buchet de flori în mijloc cu o lumânare de ceară curată, făcută de o femeia vrednică de milă sau de fata fecioară întru iertarea păcatelor, obicei descris de folcloristul și înăvățătorul Ioan Pop Reteganul în manuscrisul Datini, credințe, obiceiuri, descântece și bocete din Ardeal, păstrat în arhivele Academiei Române.
Alte credințe întâlnite la Grid, Călan, apărătoare de rele și durere, „difuze, ca practici magice și oraculare”, în concepția etnografului Marcel Lapeș, sunt reprezentate de faptul că atunci „când iera de „vărsat de bube” (Sf. Varvara) nu se țăsea, nici cosea, cu toate că era voie de șezătoare, pentru ca bubele să puteau făcea dease ca ițele la război iară la prunci să dădeau ceai de tei să n-aibă gâlci”, Șerbănescu Elena, Grid. Tot pe Valea Streiului, în localități ca Grid, Batiz, Strei, Gânțaga, Covragiu, bătrânele sfătuiesc pe fetele de măritat ca în ziua de ajun să măture casele până la amiază, de la prag spre răsărit, ca pețitorii să se adune la casă, „iar de nu-ți plac, ca să-i alungi, să nu arunci gunoiul afară până după sărbători”, conform aceleiași surse. De asemenea, se obișnuia ca de fiecare dată când interveneau perioade lungi cu ploi, grindină sau trăznete, în ziua Sfântului Teodosie (a nu se confunda cu Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, prăznuit de Biserica Ortodoxă în fiecare an pe date de 11 ianuarie), cunoscut între țărani ca protector al grâului, celebrat în satele noastre pe data de 29 mai, să se facă „sfințirea holdelor pârguite”, cu „apă sfințită și grâu curat”, punând-se un ban de argint în vasul cu apă, ca speranță a unei recolte mai bune.
Ion Pop Reteganul, care a reușit să adune o operă imensă din creațiile, tradițiile sau credințele populare din Ardeal, în anul 1875 mutat în satul Vâlcelele-Rele, de lângă Călan, cum am mai spus-o anterior, și țin să subliniez acest lucru, lasă ca moștenire încântătoare strigăte, colinde populare, doine culese din aceste locuri.
Multele dintre peregrinările sale prin Ardeal, afirmă unii cercetători ai operei sale, „nu au fost numai pentru asigurarea unui trai mai bun sau datorate unor neplăceri cauzate de unele autorități opace propășirii învățămantului”, ci trebuie înțelese dintr-un alt unghi de vedere, acela relevat de Vasile Netea cu patru deceni în urmă: „setea de a cunoaște cât mai mult pâmânt românesc” și care s-a transformat într-o „adevărată odisee a vieții de învățător”.
În aceeași perioadă de timp, la fel de intens implicat în culegerea creațiilor din popor s-a dovedit a fi folcloristul Oszkár Mailand, născut la 30 iunie 1858 în Geoagiu. A fost printre primii folcloriști maghiari care au cules versuri populare din rândul țărănimii și au studiat cultura poporului român. A început activitatea de culegător de folclor, în jurul anului 1884, reușind să strângă mai multe sute de cântece lirice, multe din localități hunedorene, printre care Streisângeorgiu și Călan (a se vedea Poezii populare românești din Transilvania, ediție îngrijită. de Ana Soit, Editura Minerva, 1981.
O contrbuție substanțială în culegerea poemelor populare a deținut-o Ion Marinescu (n. 09.02.1927 – d. 06.05.1991), poet, prozator, culegător de folclor și publicist. Profesor de limba și literatura română la școala generală și liceul din orașul Călan. Fost director al școlii generale din localitate. Este coautorul, printre multe altele, a unor antologii semnificative de folclor din regiunea Hunedoara precum: Tinerețe fără bătrânețe, culegere coordonată de Clemente Constandin, Casa regională a creației populare, 1961; Ceteră cu glas de foc, Casa regională a creației populare, 1965; Strigături din Hunedoara (culegere întocmită și îngrijită de Clemente Constandin și Aurelian Sârbu), Deva 1972. În toate lucrările amintite se regăsesc bogate poeme cu tematică religioasă, originare din inima satului.
În studiul său asupra muzicii românilor din Hunedoara, prezentat de revista Ethnographia din Budapesta, pianistul Béla Bartók (n. 25.03.1881, Sânnicolau Mare, Austro-Ungaria – d. 26.09 1945, New York), care a scris și a publicat cele mai frumoase prelucrări din folclorul autentic românesc, a remarcat existența în muzica noastră a „dialectelor” și „subdialectelor”, varietatea stilurilor regionale.
Din culegeri care însumează circa 3000 de cântece, Béla Bartók a alcătuit colecții ca: Melodiile colindelor românești din vechile județe Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara, Mureș, Satu Mare, Someș, Timiș-Torontal, Turda. Primul său studiu teoretic: Dialectul muzical al românilor din Hunedoara.
Perpetuarea din străbuni pe Valea Streiului, zona Călan, a obiceiurilor și a tradițiilor populare moștenite reprezintă o zestre de neprețuit pentru cultura etnografică a regiunii. Învăluite în elemente de misticism, datinile statornicite și-au lăsat dâra peste importante creații tradiționale în versuri.

Note:
- Radu Georgescu, De la Călușari la armonizatorul biologic, în Viața Liberă, nr. anul XXIV, nr. 7338, 22 noiembrie 2013, p. 2.
- Ioan Bocșa (coord.), Colinde românești, Media Musica, Cluj-Napoca, 2003, p. 7.
- Marcel Lapteș, Anotimpuri magico-religioase, Editura Corvin, Deva, 2011, p. 218.
- Liviu Păiuș, Pagini Someșene. Studii de folclor și nu numai, vol. 1, Editura Eikon din Cluj Napoca, 2011, p. 159.
- Virgiliu Florea, Ion Pop Reteganul. După 90 de ani, în Anuarul Arhivei de Folclor XV-XVII (1994-1996), Cluj-Napoca, 1997, p.561
- Béla Bartók, Dialectul muzical al românilor din Hunedoara. Însemnari asupra cântecului popular, București, 1956, pp. 146, 147.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!