poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1840 .



și, totuși, accidental ne întâlnim
personale [ ]
file de jurnal afectiv

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-06-12  |     | 



suntem doi străini,
acei el și ea pentru care
noaptea începe la ore diferite
tot așa, primul pas odată ușa deschisă
fiecare proiectându-și propria realitate, propria scenă, propria devenire
nu ne chemăm pe nume
ar fi ca și cum am ceda și nu e loc pentru intimitate
punem între noi multe altele:
ora-decalaj,
pronume de depărtare,
camera goală, nesfârșit prelungindu-și vidul în prăpastia personală sau doar
o negație
sântem fizicienii perfecți, candidații la nobel în a dilata distanțe
în atmosfera rarefiată,
nervos, timpul nostru se înjumătățește pe ritm de heavy metal
monologul bizar ne ține legați,
sado-masochismul teribil într-o înverșunată alternare de roluri:
„care e cel mai tare?!”

și, totuși, accidental ne întâlnim când la aceeași masă împărțim felia de pepene roșu,
zăpada ascunsă din el,
dimineața ce-ar vrea să apară,
muzica aia dintr-o zi de vară când, pierduți printre ierburi, ascultam dov’è l’amore?!

atunci începea totul...

eu purtam ceva fantomatic alb-negru,
o inimă bandajată să nu se reverse
îmi uitam constant cheile când tu plecai
rămâneam undeva pe dinafară. risipită în niște țesuturi. nu ale mele.
vocea ta se auzea cu intermitență:
erai deja bolnav
(un fel de deficit energetic,
poate, o banală chestiune de alimentare)
frustrată, pasărea prevestea
chipul tău începea să se fărâmițeze. devenea un puzzle. mozaicul prăbușit în propria-i eterogenitate.
eu spuneam că e o apă tulbure,
eu credeam în metafore,
eu VOIAM să cred că nu e decât o iluzie optică,
festa jucată de plusgradele de afară


încerci să ieși din tine
simt asta după zgomotul oblonului,
după ceara crăpându-se să-ți elibereze vocea
îți ghicesc prima literă,
tu, prima silabă a numelui de altădată
(întâmplător, o afirmație)
nu știu dacă asta ne face mai buni, mai înțelepți, mai puțin nefericiți
și totuși...
pe dibuite înțelegem că
„pepenele ăsta” nu și-a schimbat complet identitatea,
nici harul de a declanșa memorii afective

și mâncăm

ne întrebăm:
cum se poate termina o viață cu happy-end?
unde este regizorul ăla care trebuia să taie secvența finală înainte de...?
de fapt, de unde trebuia să începem cu adevărat?









.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!