agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1406 .



mâncătorul de săbii
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anghel1957 ]

2015-05-01  |     | 



cum naiba se face
că dimineața îmi beau
tot mai singur
cafeaua
iar filmele care îmi plac
am ajuns să le comentez
de asemenea

cum o mai duc?
ironia sorții să ne întâlnim
stând la coadă cuminți
așteptând să ne vină rândul la bancomat
ferm convinși că asta
este soluția
de altfel singura plauzibilă
și nu ne mai pasă
că am ajuns
niște jucării vii
ce așteptăm blazați
primenirea

ce chestie altă dată
ne întâlneam în stația de tramvai
tu erai mai tot timpul
grăbită căutai
să prinzi un loc
nici nu conta unde
te așezai repede
apoi
scoteai din geantă o revistă
mereu aceeași revistă
de modă
din două mii și
în timp ce eu te priveam
pe ascuns cum o răsfoiai și cum
parcă erai modelul
tipa mișto de pe copertă

primul pardon primul zâmbet
cu subînțeles în tramvaiul
o sută
prima sticlă de vin la continental
la masa de lângă nea fane
clăparul formației
apoi prima noapte de sex
violent și primele urme
de ruj pe cămașă
semn al orgiei
ori cine știe
al vreunui cuvânt nerostit
de tine

așa a început totul
-ca un film prost
pe care încerc să îl uit-
în fine
după câteva săptămâni
deja te mutaseși la mine
iar primele cuvinte
pe care le-ai rostit
au fost să îmi spui că trebuie
să facem ceva
lucrurile alea și alea
ziceai
trebuiesc aruncate
iar multe
altele trebuiesc cumpărate
vocea ta răsuna
ca o pâlnie
dar când îți
întindeai aripile
femeia vibra de la un capăt la altul
becurile luminau
până noaptea târziu
în timp ce
eu mă bucuram într-un fel tâmp
în care
acum nu-mi explic
probabil așa e atunci
când îți vine și nu mai contează
nimic
nici măcar moartea



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!