Învățătoarea propuse lecția meseriilor ca pe un joc. Începu chiar ea și zise că în copilărie se visa croitoreasă ca bunica. Apoi, Ana din banca a treia de la geam spuse că ar vrea să vindece boli când o să fie mare, ca mătușa ei. Petrică ar vrea să se facă pompier ca taică-său, Eva profesoară de desen ca o verișoară de la Titu, Neluțu mecanic ca un unchi din Galați... Toți râdeau și aplaudau fiecare răspuns, fiecare meserie pe care păreau să o descopere chiar atunci până când Aura, fata palidă și tunsă băiețește din prima bancă de lângă ușă se ridică și, înainte să iasă plângînd din clasă, spuse printre oftaturi că ea, când o să fie mare, ar vrea să lumineze lumea cum o face mama ei din Cer în fiecare noapte.