Sfântul Dionisie Exiguul (cel smerit, cel modest, cel mic) s-a născut în Sciția Minor, deci pe pământ românesc, în anul 470. S-a format la școala călugărilor sciți și vestea despre cunoștințele și petrecerea sa, era bine cunoscută și în apus. Astfel că după un scurt popas la Constantinopol, înainte de sfârșitul sec.V, la chemarea papei Ghelasie (492-496) care avea nevoie de buni traducători pentru greacă și latină, ajunge la Roma unde este hirotonit preot. Timp de 10 pontificate, de la Atanasie al II-lea (496-498) pînă la Vigiliu (537-555), a lucrat în cancelaria papală, a predt Dialectica la Academia Vivarium din Calabria înființată de Cassiodor și a slujit vreme îndelungată în mănăstirea Anastasia. El este acela care a făcut cunoscută Apusului, teologia răsăriteană. A tradus din sfinții Părinți: Grigorie de Nisa, Chiril al Alexandriei, patriarhul Proclu, traduceri pe care le-a trimis și călugărilor sciți, atât pentru folosul lor duhovnicesc, cât și al Bisericii lui Hristos în general.
Faptul că cele patru sinoade ecumenice ale creștinătății s-au ținut toate în imperiul Roman de Răsărit, (Niceea, Constantinopol, Efes si Calcedon), lui i-a revenit cinstea de a traduce și publica în mod unitar ca viziune, toate aceste hotărîri, canoane și interpetări dogmatice, din limba greacă în latină. Dar cea mai importantă contribuție a sa este, fără îndoială, introducerea calendarului creștin care împarte istoria universală în două mari perioade: înainte de Hristos și după Hristos, în loc de a mai socoti curgerea vremii de la întemeirea Romei. A avut satisfacția sufletească să vadă transpusă în practică metoda propusă de el, Italia acceptând-o în anul 527. Și cu timpul, ea se va extinde în toată lumea creștină.
Preluând calendarul alexandrin, a întocmit pentru o lungă perioadă de timp tabelele pascale, mult folositoare viitorilor clerici cu privire la data sărbătoririi Sfintelor Paști.
Amănunte importante despre viața sa, ne-au fost lăsate de Cassiodor care, în calitatea sa de prim-ministru al regelui Teodoric cel Mare si autor de lucrari istorice si literar-stiintifice, l-a cunoscut foate bine și despre care are numai cuvinte de laudă: ,,În el era mai multă simplitate unită cu ințelepciunea, smerenie unită cu stiința, elocința însotită de sobrietate, încât el nu se socotea superior nimănui, ca unul dintre cei din urma slujitori, deși era vrednic, fără îndoială de societatea regilor. Mânca puțin și mai ales mâncăruri comune. Din această cauza socotesc că cel mai mare gen de înfrânare este să fii între plăcerile omenești și să păstrezi măsura cumpătării”. Amintindu-și de părintele Petra căruia i-a fost ucenic în Sciția Minor și care mai târziu avea să ajungă episcop, Dionisie Exiguul îi scrie plin de duioșie: ,,Mi-aduc aminte de binefacerile voastre, venerabile părinte si podoabă aleasă a învătătorilor lui Hristos și am mereu înaintea ochilor minții râvna sfântă pentru hrana duhovnicească pe care o cheltuiați cu mine când eram copil, râvnă pe care nici spațiul, nici timpul nu o pot uita; vă rog să primiti o mulțumire pe care știu că nu pot să v-o dau la înălțimea cuvenită”.
Faptul că toată viața s-a numit pe sine ,,cel mic”, vorbește de la sine de exemplara lui modestie. A încetat din viață la anul 545.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în ședința sa din 8-9 iulie 2008, cu dată de prăznuire la 1 septembrie.