agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 840 .



....încă mă întreb
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2013-05-21  |     | 



Precum o minge de yo-yo albastră, pământul trage înainte și înapoi către pumnul unui copil. Copilul e mulțumit ca Dumnezeu înainte de ziua a șaptea. Plouă cu indiferență de vreo câteva ore și e încă primăvară. Toți oamenii binecuvântați să fie singuri stau ca semințele și dospesc în găoace fără speranța unui răsărit.

Un întreg cartier de biserici elegante, lustruite și poleite, s-a ridicat peste inimi. Nu mai este loc de toalete publice, nu mai sunt rigole pentru cerșetori. Ei dorm în picioare, umăr lângă umăr, cu ochii scobiți de foame și sete. Miroase din nou a suflete moarte, cad toate din pomul vieții ca niște mere coapte pe plită, sfârâie, împroașcă zeamă și crapă în coajă. Miezul iese la lumină de parcă ar fi puroi sub lama chirurgului. Un potop de suflete e șters din nou din catastif.

Mă întorc de la piață cu sacoșele goale. Vecina mea are azi un zâmbet dulce –amar ca un fir de ață tras din tivul fustei. Bătrânica de la etaj a răposat. Avea poeziile ei cu rimă publicate la editura Eminescu și fotografia din tinerețe pe coperta cărții. Cerșea câte o farfurie de supă și împărțea cu pisicile din curtea blocului. Mi-a dat și mie o carte cu autograf, de mi se rupea inima de milă. Când aflu că a murit încă un om binecuvântat să fie singur, parcă aș apăsa cu degetul mare într-o pară prea coaptă. Fără să vreau, tot rămâne o gropiță, și fructul nu mai are gust de miere.

În camera mea miroase tot mai mult a mucegai. Dormitorul e o cămară cu fructe putrede în așternut. Pesemne că primăvara asta voi rămâne tot vierme, înainte să fiu furnica prizonieră într-un mușuroi părăsit. Din carnea mea albă vor gusta numai vrăbiile grase din curtea vreunei mânăstiri. Nimeni nu scapă din groapa comună, în afară de cei care știu să sape.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!