agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1031 .



Fiecare să aleagă
personale [ ]
prima parte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batoriada ]

2013-03-22  |     | 



Omul venea în fiecare zi de la serviciu, cu venele de la gât umflate, încât albastrul lor dădea pe dinafara gulerului cămășii. Cămașa lui cu pătrățele... da, îi conferă o alură aparte! Din decor, cum priveai peste umăr vreo pasăre ageamie luându-și zborul prin eter, cerul se arăta liber împrumutând din grumazul lui Lache, toată cerneala văzduhului. O, acest necuprins... și Lache dacă ar fi putut visa mai bine, acum ar fi fost momentul adevărului, ar fi aici, acum, cu mine, ca să vă împărtășească.
[Fiecare să aleagă după cum simte împărtășania! se auzi din parc vocea regizorului sau a lui Dumnezeu.] Amin!
O tuse convulsivă mă izbi în ceafă. Era tusea lui Lache.
Lache fuma șmecherește în sufragerie, în parc. Avea agățat de piciorul stâng o lesă și de lesă atârna un om, mic, decrepit, de mărimea unui ștulete de porumb. Sprijinit de pervazul unei biblioteci?!, dădea din mâini ca un apucat, în speranța, probabil, că va avea șansa să urce rotocoalele de fum mai sus, cât mai sus, dar unde?
- Unde?
[Fiecare să aleagă unde, după cum simte! se auzi din parc vocea regizorului sau a lui Dumnezeu.] Amin!
În mintea lui nu exista niciun gând, doar mister din care se năștea bănuiala. Lache fuma șmecherește în parc. Asculta din când în când foșnetul frunzelor pe care și le imagina în cele mai fine nuanțe de verde, uneori se gândea la femei. Un șoarece firav cât un fir de papiotă, auzi tu! încercase din nări aerul de lângă piciorul lui Lache iar omul agățat în lesă încercase să scape.
[Fiecare să aleagă o încercare, după cum simte! se auzi din parc vocea regizorului sau a lui Dumnezeu.] Amin!
Mai târziu, Lache stătea cu ochii bulbucați la florile de lângă bibliotecă, ce se ofiliseră de ceva timp, și aștepta un telefon de la ea, care îi destăinuise într-o scrisoare recentă, că va ateriza după cum simte regizorul sau Dumnezeu.
Lache își înfășură, de data aceasta, venele umflate ca pe un fular sintetic, de grumaz, eliberă animalul din lesă și se culcă precum un lan de porumb, la pământ.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!