Poeme de demult


***

Bătrânul și tânărul – Prolog


"Ah, mulți ani am, dar, atât de puțini... și pe cât de puțini ani am, pe atât de mulți, mai am de trăit!"



Bătrâne, spune-mi încă o poveste
Așa cum în trecut, obișnuiai!
Tânjesc, nerăbdător, după povețe
Răsfrânse de la suflet, prin viu grai;
Adun în ochii mei senini
Numai bucurie,
Uitând, pentru o vreme, grijile, în mărăcini,
La auzul vorbelor tale ce-mi dau, de fiecare dată, armonie...


Ș
I


Tânărul, privi către bătrân
Amintindu-și de clipa-n care îl zărise prima dată,
Neliniștit, foindu-se pe sub salcâm,
Ațintindu-și din când în când ochii în sus, spre coroana înfoiată,
Rămânând brusc, neclintit, precum o stâncă, meditând, în tăcere...
“ - Uite acolo, printre rămurele! “ , exclamă el, cu bucurie-n glas…
Lacrimile-i curseră, când păsărelele, în palmele-i întinse, găsit-au un popas...


©Th3Mirr0r