agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1905 .



Zeița Epigrama și… drăcușorii ei sau Globul Pătrat cu metehnele lui
personale [ ]
Din arhivă Colecţia: Texte umoristice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Amic ]

2012-03-18  |     | 



Epigrama, cu drăcușorii ei,
Se duelează-ntruna.
Zeița-i – Mătrăguna!*
Sar din săbii și penițe doar… scântei.

*Atropa Belladona sau Carmen, trimisă pe pământ, cu mulți drăcușori, să ne veselească, să ne corecteze viciile prin satiră și umor, că prea amărâți și prea înfumurați din cale afară suntem.

P.S. Dar mai e o Zeiță în ceruri, cu aia eu contactez.

* * *

Zeița Epigrama și… drăcușorii ei sau Globul Pătrat cu unii tipi de pe el, cu marile lor succese la Concursuri Naționale și Internaționale de Humor și Neumor, menționați cu multiple premii Grand Prix, că nu-s chiar toți așa ca ei, ci selectați din toate colțurile Globului Pătrat – despre toate acestea – mai jos.

Chiar de la început vă spun, ca să știți – sunt un necioplit de la naștere. N-a avut cine să mă cioplească ca pe Pinocchio. Nu l-am avut pe tata Geppetto, tâmplarul, ci pe unul obișnuit, fără un pic de talent, nu ca alții! Așa mi-a fost soarta – să fiu necioplit. Recunosc, așa sunt eu, așa-i croiala, n-ai ce face. Și să duci creatura aceasta la chirurg s-o refacă, nu poate nimeni, chiar cei mai mari dintre ei, că-s un mic-micuț punctuleț invizibil, un puricel sau o musculiță care-i pișcă pe cei nerozi sau cu obrazul gros. Ce vrei tu de la o astfel de creatură ca mine? Am decis să râmân așa cum sunt, pe toată viața, dar a dat o năpastă peste mine.

Și vă spun și acest secret: am avut mai multe vedenii în vise cu mentora și protectoarea mea, Zeița Epigrama, care mă școlește în ale umorului, mă crește și educă de mic, spunându-mi că acesta mi-e destinul, că Păcală al nostru, tatăl Umorului, de acum a îmbătrânit și trebuie cineva să-i preia ștafeta, să-l înlocuiască când va pleca la ceruri, că fără umor viața-i amară, tristă, nu-i bună de nimic, ca mâncarea fără de sare…

Aseară ea mi-a mai spus încetișor la ureche, ca să nu audă nimeni, că în căpșorul meu mi-a implantat niște neastâmpărați drăcușori și foarte-foarte minusculi, ca să intre în căpățina mea, pe care nici un microscop nu-i vede, cât de breaz n-ar fi. Poate mai apoi, peste ani, cu nanotehnologiile alea vor inventa aparatură nouă, ca cei ce nu percep umorul, adică cei surzi, pe care i-a călcat ursul pe ureche și nu au nevoie de umor, să-i depisteze pe acești drăcușori din bostanul meu și să-i reîntoarcă în hău, la Talpa Iadului. Că acolo Scaraoțchi, de acum bătrân și neputincios, îi așteaptă cu nerăbdare în Iad ca șă-și aleagă un Talpă-urmaș, dintre cei mai breji drăcușori, care la ora actuală lucrează în tărtăcuța mea. Acești drăcușori, îmi mișună mereu prin scăfârlie când stau liniștit pe rață, dar mai ales când dorm. Mă trezesc în miez de noapte, când somnu-i mai dulce, că atunci ei sunt mai activi și neavând altceva de făcut, încep să ciocănesc la claviatura calculatorului, o mașină drăcească de-a lor, tot ce-mi dictează michiduții din tigvă.

Zilele acestea de aprilie, adică de la 1 Aprilie (că-i Ziua lui Păcală) până la 13 aprilie (că-i Ziua lui Michiduță, care își vâră coada peste tot, unde trebuie și nu trebuie) am duelat cu niște crai-epigramiști, din care am înțeles că vor din tot sufletul să-mi îndulcească viața sau invers, cu replici epigra…mistice sau “Epi… gramatice”, observă paiul în ochiul străin, dar bârna din ochii lor n-o văd. Noii crai-epigramiști au venit de la asfințit (mai breji, că acum e la modă partea asta de lume, e pe podiumul mapamondului și trebuie s-o preluăm, nu am nimic împotriva ei, iar cei foști crai de la răsărit demult și-au pierdut pozițiile, le-a trecut sorocul, n-ai ce face, cu timpul nu te pui în poară!). Și mi-a fost dat să mă încaier în lupta pentru adevăr și dreptate cu cei trei crai, nu în glumă, ci în serios. Unul mi-a zgâriat un pic obrazul, altul mi-a rănit degetele la mâna dreaptă să nu pot scrie, al treilea m-a scuipat drept în față, adică în suflet – își știe meseria la perfecție – cu niște cuvinte ascuțite, murdare din umorul lor, iar eu – ca să-i aduc pe pământ, că evaluează lumea din culmea lor, din nori, unde ei se consideră mari și tari, ultima instanță și ca să-i trezesc, i-am stropit nițel cu agheasmă, i-am dojenit cu Cuvântul Biblic, acela de la începuturi, care e binevoitor față de cel apropiat și e mai eficient decât răuvoitoarele lor insultări la adresa mea.

Războiul sau ciocnirea aceasta de spirite n-o prea țin minte, că-s sclerot. Și-i bine, că a doua zi nu te doare în cot, nu-ți strici nervii. Este un mare plus, deoarece căpșorul meu e prea mic pentru atâtea probleme mari pe care le are omul de rând în ziua de azi, că ne mănâncă criza asta care a năpădit pe capul nostru și nu numai, plus zoile pe care ni le aruncăm unul altuia în capetele cele necioplite pe care le avem, mai ales cele pătrate. Că de pe cele rotunde mai repede și mai ușor se scurg zoile și râmân curate, nepătate, neprihănite.

Drăcușorii mei din scăfârlie știu unde să bată, ca să se priceapă iapa, că-s drăcușori și nu de cei smpli ca la oricine, că fiecare îi are. De aceștia să cauți cu lumânarea, că nu-i găsești, dacă n-ai acolo sus, în cap sau pile de la zei sau zeițe din nori.

După încăieările Epi… gramatice cu craii, îmi oblojesc zgârieturile cu care m-am ales, ca nu cumva să vină muștele și să aterizeze pe ele și să-mi introducă vreun virus. Știm cu toții că muștele se așează pe orice rahat, dar vin mai des la mine, că al meu îi mai atractiv și mai dulce. În ultimul timp, spun că-i pe placul lor și cât nu le-aș goni, mă păcălesc, vin și introduc în zgârâieturi diverși viruși. Și noi, și vechi, dar mai ales de cei porcini, că acum sunt la modă și ei, ca să avem mai mulți porci în jur, adică nu chiar porci, dar cu mutră de porc și să grohăim ca ei. Acest virus a fost creat într-o gogineață de la Polul Nord sau Polul Sud, précis nu se știe, unde nu-i nicio țipenie de om și nu știe nimeni ce lucruri negre se fac acolo în porcărie, așa umblă zvonul.

Ștafeta o duc babele noastre, o transmit prin toate orașele, satele și cătunele îndepărtate și zic că el, acest virus, a fost adus de o musculiță robot cu autopilot sau într-o cutie de chibrituri de un terorist pofesionist sau unul amator, nu știu précis, spun că de la sudul Globului Pătrat. Încă o versiune – că l-ar fi adus porcii-astronauți sau extratereștrii în farfuriile lor din bezna Universului de pe Planeta Porcilor, din constelația cu același nume, pentru a ne preface în porci ca să aibă și ei cât mai multă carne, mai ales slănină, o mâncare destul de delicioasă, consumată și de ucraineni, vecinii noștri din est. Că nu trăiesc nici ei fără aer sau numai cu aer, iar pe planeta lor nu demult au aterizat niște omuleți verzi și i-au devorat aproape pe toți porcii și purceii lor autohtoni, apoi și-au luat tălpășița în căutarea unei planete asemănătoare. Acolo au scăpat numai cei care s-au ascuns prin tufișuri, prin păduri dese, care au fost mai breji, mai șmecheri decât cei proști și prostuți. Mai Marele lor, Grohăilă, pentru a-i proteja, i-a inclus în Cartea lor Roșie. De aici, acești extratereștri, vor să mai ia și material semincier, de prăsilă, de la vierii și scroafele noastre de rasă. Să mai înnoiască nițel sângele, că-s pe cale de dispariție, după cum v-am spus. Așa vorbesc babele și toată lumea. Mai știi? Poate că-i adevărat.

Babele zic că din acești viruși apar porci, ușor de manipulat, că-s porci, nu-s oameni care au capacitatea de a gândi și a face lucruri bune, ci pentru a râma nu numai porcăria lor, dar întregul Glob Pătrat. Vor să-l murdărească, să ne facă ca ei, adică negri, nespălați și să grohăim. Ce vrei de la porci? Nu-și dau seama ce fac, că-s porci. În jur, numai miros urât de la ei, că-s slinoși, culmea obrăzniciei, n-au cei șapte ani de-acasă. Parfumul lor miroase de la o poștă, ca de la fostele gojinețe de porci de la Poșta Veche din Chișinău, iar în prezent, ca de la gunoiștea orașului, dar nu așa de izbitor și insuportabil… de plăcut ca de la cei cu râtul lung.

Oamenii cu scaun la cap se tem, nu se vaccinează, să nu devină porci. Și încă un șiretlic, acest așa-numit antivirus mai are în el un cipușor, tot micuț, ca drăcușorii mei din cap, ca să te controleze când te duci la veceu sau la stânga etc. Nu râdeți, fără glumă, așa-i. Au pățit-o alții, au fost fotografiați în timpul când își făceau procedura usoară sau grea. Îți închipui, stai pe rață, iar el te pătrățește din toate părțile, că are un obiectiv mișto, cât vârful acului, poate ceva mai micuț, dar prinde în vizor 360 de grade – și de sus, și din părți, și de jos – de sub coada raței. Mare rușine pentru cel fixat cu păsărica! Apoi, cu aceste patrete, te compromite când vrea, ca pe fostul președinte al unei țări, de la noi cu ochiul liber nu se vede. Trebuie să-l înarmezi, să-ți cumperi un ocean, ochean sau binoclu, naiba știe cum îi mai spune corect, că-s agramat, și uitâdu-te prin el, vezi rochia pătată de… înghețată a unei doamne sau domnișoare, Monica, précis nu știu. Dar înghețata cu pricina au mâncat-o împreună, adică cu președintele, tot i-am uitat numele, nu importă. Să vezi, pata de înghețată nu era de ciocolată, dar de lapte, mai exact lăptuț – că era albă-albă. Cu această drăcovenie îl scoți din post pe oricine și poți să-ți expulzezi chiar și rivalii de pe site, cât ai zice pește! Dacă nu-i suporți creația, îți stă în gât și nu-s din gașca ta.

Vă povestesc toate acestea, să știți și voi măcar ceva. De aceea, noi, pământenii, trebuie să învățăm din greșelile altora, să nu le repetăm, să nu călcăm prin străchini sau pe aceeași greblă de sute de ori și să nu ne trezim cu cucuie în frunte. Știm că pasărea pre limba ei piere. Ca să prindem la minte, de zece ori să ne gândim ceea ce spunem, apoi să-l rostim, să-i dăm drumul Cuvânului din gură în lumea largă, că el este ca o pasăre de vânătoare sau un hulub al păcii, a zburat și nu-l mai prinzi, nu-l mai poți întoarce și închide cu un lacăt sau fermuar în gură. S-a dus ca un glonte ucigător sau o acupunctură de albină care te vindecă de toate bolile. Să măsurăm de zece ori, de sute de ori, apoi să facem ceva, să nu dăm cu oiștea în gard, că după aia gardul rămâne cu o gaură de ozon în el, prin care intră Michiduță și îngunoioșează sufletul și îl strică pe om, îl face neom, adică necurat!

Iar dacă cuvintele acestea se lipesc de cineva ca nuca de perete și nu au niciun efect, niciun rost, o să vină pe neprins de veste cenușa vulcanică, un cutremur cu mare magnitudine sau vreun alt cataclism distrugător și acesta ne va închide gura la toți, cei buni și cei răi, că prea din cale ne-am înrăit și ne va închide oxigenul nu numai la vulturii de fier de vânătoare, ci și la hulubașii păcii de pe întregul Glob Pătrat. Asta ne așteaptă, fraților! Nu dați cu toporul răutății în cel apropiat, bucurați-vă și fiți oameni, nu fiți ca cei cu râtul lung care se împing unul pe altul de la treucă și o răstoană, nici lor dar nici altora, că loc sub soare și oxigen Cel de Sus ne-a dat destul pentru fiecare în parte și la toți oamenii luați împreună. E de ajuns și de rămas, numai pentru aceasta trebuie să ai pe umeri cap normal, dar nu pătrat! Nu se poate trăi astfel, că nu suntem nemuritori, adică veșnici și nu trăim în junglă, și nu suntem fiare sau cameleoni vicleni, ci Oameni cu rațiune. Bucurați-vă de Clipa aceasta frumoasă pe care ne-a dat-o Domnul s-o trăim, frățește și în armonie. Treziți-vă, fraților! E timpul. Nu trăim în epoca primitivă, ci în secolul XXI, care ar trebui să fie pașnic și binevoitor, deoarece, cum v-am spus de mai multe ori, răul nu duce la nimic bun – preface omul în fiară. Iată unde-i buba!

Umoriști și neumoriști, luați aminte: capacitatea de a uita e foarte bună. Cine poate s-o facă – s-o facă, deoarece o să câștige fieacare în parte și lumea în ansamblu, cei care au capete normale, pătrate, dreptunghiulare, pe scurt – de toate felurile. Veți avea mai puține probleme și mai multă sănătate și timp berechet pentru a face alte lucruri utile, adică bune, nu rele, că viața se duce, nu se mai repetă ca filmul rulat de câte ori vrei tu și o pierzi aiurea cu împunsăturile tale invidioase, pe care nu le face și nu le va face niciodată un om cult, educat.
Gluma-i glumă, dar fără de ea viața-i tristă. De aceea și stau cu ochii holbați pe site-ul literar, ciocănesc la claviatură, mai citesc un text interesant, o poezie sau o epigramă bună, să mă cultiv, că sunt necultivat, necizelat, necioplit și să scriu și eu la rându-mi un prăpădit de catren sau altceva, și să bucur lumea, cititorul, iar de vă stă în gât ceva, că-i fără săpun, că epigrame bune încă nu m-am învățat a scrie, sunt bădăran, vă poftesc, de asemenea, cu replici binevoitoare.

Epigramuțele scribului mic, adcă ale mele, sunt proaste, sub orice nivel, dar în ultimul timp mi-a scăzut și mai și ștacheta, sub orice nivel, mai jos de zero, invizibil. Vă spun aceasta cinstit, că nu-s invidios și nu mă roade la linguriță, așa m-au educat părinții, să spun adevărul, cât de dureros n-ar fi, pentru a ne schimba spre bine.

Iar epigramele sau textele pe care le-am publicat, mi le-a scris Zeița Epigrama, mentora și protectoarea mea. Să nu spuneți nimănui despre aceasta, că mă fac de rușine. Dar să spuneți la toată lumea, că acuma vorbesc în serios despre ștacheta ridicată până-n nori a epigramelor scrise cu Penița de lemn sau de aur a lui Dan Căpitan de Plai Epi… gramatic, băiat de dobă și nu numai, iar cititorul, lingându-și degetele, le mănâncă cu lingura din același material, de lemn sau de aur, cine și cum o are la îndemână, și ce scop are: să nu se frigă la limbă sau să se fălească cu ea, că epigramele-s prea usturătoare, foc, fără glumă! O plăcere nemaipomenită ai și de la lectura celor scrise de corifeii x, y, z. Dar culmea umorului este a celor semnate de dublu v, că W - dublu-i ticsit de talent!

Zeița mă antreneză în ale scrisului, dar n-am ajuns o mare vedetă ca să mă laud ca acești x, y, z și W, deținători a mai multor premii Grand Prix de la Concursurile Naționale și Internaționale pentru orgoliu în humor sau mai știu eu ce. Iar dacă e să vorbim la modul cel mai serios, scriu bine corifeii, ce mai vorbă! Însă problemele le tratează superficial ca broaștele la mal și nu în larg, în adâncuri ca rechinii.

De aceea, orice suflare de sub soare poate veni aici cu replici, că pe site este loc de ajuns și de rămas pentru toți cei ce vor să mă contrazică că n-am dreptate sau invers. Invit doritorii, pe cei ce zboară mai sus de nori sau ca crocodilul, pe cei ce se târâie sau înoată în poezie, epigramă etc. Nu uit nici de viruși, virușei și virușoaice, muscoi, muște, musculițe, țânțari și țânțăroiace, purici și puricioaice, ce-i care-s cu ac de cojoc de toată mama – aviară, porcină etc. - pregătiți armele, că nu-mi-e frică deloc de voi, veniți cu replicile voastre. Înțepați, pișcați. M-a(m) vaccinat…umorul. Dar și eu am o armă mai ascuțită – Cuvăntul, care a fost de la începuturi și este și până în ziua de azi și va fi de-a pururea.

Să știți că înțepăturile te tratează, te fac mai rezistent la gluma proastă și e de leac această acupunctură pentru toată lumea, dar mai ales pentru amici și inamici, condeieri începători și nu numai, așa cred eu, toți vom avea numai de câștigat de la ele, că tot pățitu-i pricput. Iar dacă nu dorim binevoitor această acupunctură – ce fel de oameni, poeți sau umoriști-epigramiști suntem?!

Numai astfel vom stârpi viciile din sufletele noastre de pe întregul Glob Pătrat, că le au toți muritorii de rând și chiar cei breji, cei mai breji și cei mai breji dintre breji din lume de orice rang, de la vlădică la opincă, doar nu sunten sfinți. Nouă, ca muritori, ni-i dat de Sus să trăim o Clipă, unul mai mult, altul mai puțin, o fărâmă mică de timp și trebuie să trăim clipa aceasta omenește, să nu înmulțim ura, viclenia, aroganța, cinismul, nerozia pe pământ, ca ele să nu ne întunece sufletul, dar să facem un maraton de la A la Z, de la naștere până la moarte, să ne croim calea în viitor cu făclia în mâini, și să transmitem această ștafetă – Lumina Vieții – tinerilor care vin după noi. Iar ei mai apoi, la rândul lor, o vor transmite urmașilor-urmașilor noștri, ca ea, Lumina, să dăinuie veșnic și hăul, bezna, să n-o stingă, să n-o înghită niciodată. Iar noi, cei care ne-am trăit traiul și am mânat mălaiul, să ne ducem cu gândul împlinit, împăcat și cu sufletul curat la ceruri, în Rai și nu în Iad, în focul Gheenei.

Viața-i frumoasă, dar e prea scurtă. Și de multe ori ea este amărâtă de omul needucat din preajmă, cu multe vicii. Printre aceste vicii este și Invidia, ce îi distruge omului sufletul pe dinăuntru, e un microb, bacil sau virus hain, care se cuibărește în suflet și nu iese de acolo nici în ruptul capului, te roade, până te prăpădește. Nu fiți atât de categorici, ultimă instanță, că adevărul obiectiv e altul, nu cel pe care îl promovați cu atâta ură și înverșunare în suflet. Că medalia sau lingura din ce material n-ar fi, de lemn sau aur, are două părți, față și dos. Demonstrând Adevărul nu trebuie să dosim de lume o parte din el, dar să scoatem la iveală ambele părți și nu numai pe cea care îți convine, adică semiadevărul, dosul lingurii, cu care dorești să lovești pe nedrept în frunte.

Aceste vicii se pot trata numai prin atitudine binevoitoare față de semenii tăi. Fiți binevoitori cu cei din preajmă, nu fiți răutăcioși . Răul naște rău și binele – bine. Nici cu un medicament din lume nu lecuiești viciul. Leac pentru toate viciile este zâmbetul născut de Umor.

aMiC-ul sau scribul cu drăcușori


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!