agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 237 .



mda... unde se povestește
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ancutzaa ]

2012-02-11  |     | 



era o dată ca niciodată, într-o țară albăcazăpada, de fapt cam maro, dar măcar acoperită de zăpadă (devenită și ea maro între timp, însă să nu deviem de la firul epic) o prințesă. care avea un bob de mazăre. vorbea mult și repede. prințesa iubea, sau măcar încerca din răsputeri, să iubească oamenii. de cele mai multe ori îi reușea. deși, la fel de multe ori, oamenii înțelegeau greșit c-ar vrea să fie iubiți altfel. sau, cazul cel mai rău, oamenii se dovedeau a fi nici câini care latră (prințesa iubea câinii, și pisicile albastre, sau negre, căluții de mare și șopârlele), nici oameni. buna prințesei îi spusese de multe ori că nu poți să intri într-o troacă fără să te mănânce porcii. avea dreptate. doar că bunica între timp o privea doar de sus, fără să-i mai spună. îi sufla ușor pe față și-i dorea să-și găsească un băiat bun s-o iubească. prin toată povestea asta, prințesa cunoscu niște oameni. pe care îi lăsă să intre. pe unii. pe alții nu. între timp scufița roșie mâncă lupul și lumea poveștilor se schimbă. acum nu mai venea vânătorul s-o salveze pe bunică și pe scufiță, doar pădurea era plină de animale. unele portocalii. altele vulpi. care n-ajungeau la struguri. strugurii dulci. vulpile supărate. prințesa zâmbea. toată povestea ar avea un happyend (prințesei îi plac happyendurile de când era puștoaică, a citit pearipilevântului și s-a îndrăgostit de rhett butler, un fel de antemanelist fante de cartier din sudul americii de nord). doar că lucrurile bune nu vin niciodată când le-aștepți. doar când nu. fiindcă vin doar doar la cei care știu să aștepte. prințesa credea că „răbdarea nu e decât un mod de a uita ceea ce vrei”. între timp a El i-a arătat că încă nu. știe să iubească, chiar dacă pruncul blond i-a topit inima. la final, prințesa iubește, căluții de mare dansează în cerc și cântă melodii antrenante, iar oamenii se schimbă... unii zâmbesc. pentru vulpi, strugurii la care nu ajung îs mereu acri. acesta este, bineînțeles, un text fără nicio legătură cu realitatea, orice asemănare cu presupuse vulpi sau oameni este intenționată și trebuie tratată ca atare.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!