ca un prestidigitator jucam la rulete
rusești cu mâinile la spate
de-un pom legate
ramuri ce nu-și lepădaseră probitatea
stăteau în iarna cu gloanțe amăgitoare
nici albe
nici friguroase

usturimea frunzelor ar fi crăpat în rădăcină
la aprinderea funiilor
și-n piele de cactus aș fi pozat luna

dar mai ușor și mai trist era
auzeam însă puțin
de unde vin