poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3307 .



Când vine vorba despre nervi, ori îi ai, au ba!
personale [ ]
– saliva e vulnerabilă: ori e miere, ori venin de cerb carpatin – Colecţia: Culture Pub

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adrian_nairda ]

2011-12-27  |     | 



În vreme ce mulți dintre noi ne ținem de bancuri de genul ăstora:
– A murit soacră-mea.
– Ce-a avut?
– O nenorocită de garsonieră; ori…
Se spune că America e țara tururor posibilităților, în vreme ce România e țara unde se poate întâmpla orice, adică pot să cadă și stâlpii comunismului, nu numai ăia de care-s agățate firele de curent electric; și…
– Vă rog să suflați în etilotest.
– Nu-i cazul, pentru că m-am epilat acum două ore; sau…
– Suferiți consecințele pentru că nu purtați centura de siguranță.
– Ba port sutien. Pot să vi-l arăt?!,
unii se țin de politică, dacă nu cu dinții, atunci cu protezele. Așa că, nu-i obligatoriu să citiți mai departe…

Acum câteva zile, trecute și petrecute de către noi cu vederea, nu se știe din ce motive, un domn parlamentar (cinci mandate!), fost ministru al economiei ș-al comerțului, ba ș-al finanțelor comasat cu elucubrantele ministere mai dinainte enumerate, școlit prin litere și matematici, științe economice, scriitor în versuri și-n proză, iar de curând și-n stilul epistolar, cântător la pian și conducător al unei asociații a minoritarilor de o anume etnie și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România începând din anul 2005 (cum ar veni, aflat în incompatibilitate perfect legală!) s-a adresat astfel, cuiva:
„Domnule președinte,
Această scrisoare se referă la unele răspunsuri pe care le datorați opiniei publice, în urma unor declarații recente pe care le-ați făcut (?!, s.n.!) cu privire la contractele de energie electrică încheiate, pe parcursul ultimilor ani, de companiile din subordinea Ministerului Economiei.”.
Misiva se încheie așa, de altfel, adică începând cu: „Așadar, pentru a nu exista nici o ambiguitate privind primirea ori citirea corespondenței noastre, vă rog să primiți, domnule președinte, această scrisoare deschisă împreună cu expresia sincerității mele.”.
Personal, individual și chiar extra-extrem de personal, înainte de a citi textul eram căzut într-o depresie înduioșantă, însă m-am trezit din starea asta de parcă cineva-mi băgase un par în… dos, par ce-mi ieșise… printre ochii din cap, nu printre ochiurile tricotate ale „poullovărului”. Așa că, în cele ce voi spune și voi reda mai jos, deși nu vreau să intru-n amănunte de natură personală, voi reda și detalia numai „pățania” mea mentală.

Scrisoarea e lungă și tulburătoare, numai că astea-s aspectele minore, conținutul și atitudinea subsidiare textului fiind mortale, pentru că dincolo de toate cele, marea tulburare și schizoidismul (autorului?!) rezidă și subzistă altundeva, mai bine spus în mintea autorului scrisorii și, de ce nu, în registrul eticii asumate de misivist. Vă mai ofer un citat din scrisoare, după care nu mai fac așa ceva (ba da, pentru că merită!, s.n.!), ci doar vă voi povesti conținutul celor două puncte „a)” și „b)”: „În încheiere, vă rog să înțelegeți motivul pentru care am ales acest mod de a mă adresa domneavoastră, anume printr-o scrisoare deschisă. Experiența mi-a dovedit că de câte ori vă trimit corespondențe pe căi obișnuite, se creează probleme. Nu e numai cazul acestor contracte. Îmi amintesc cum ați declarat că Guvernul liberal nu v-a informat în legătură cu situația reală din economie în momentul în care ați promulgat legea creșterii salariilor profesorilor. Încât a trebuit, pentru a restabili adevărul, să prezint presei cele două scrisori pe care vi le-am trimis, una împreună cu primul ministru Călin Popescu Tăriceanu, alta împreună cu ministrul muncii Mariana Câmpeanu, ambele ajunse la sediul Președinției cu mult înaintea promulgării de către dvs. a legii respective.”.
De regulă, și din câte-mi aduc eu aminte, un proiect de lege devine lege după ce-i aprobat de către Parlamentul prin care semnatarul scrisorii a avut cele cinci mandate, iar nu prin niște glume expuse scriptic… de la cap la coadă! În restul și pe parcursului misivei, semnatarul, având surprinzătoarele îndeltniciri ministeriale mai sus amintite, ce nu-i permit a face abstracție de faptul că o lege poate fi amendată, sau, de ce nu, poate fi abrogată.
În altă ordine a ideilor, că numai idei îmi trec acum prin cap, o lege adoptată își produce efectele în funcție de anumite reglementări subsidiare, iar nu în funcție de stările pasagere ale semnatarului/lor unei/or scrisori în conținutul creia/or acesta/știa dorește/doresc să-și afișeze geniul anticipativ dar și post-faptic: „De la bun început doresc să vă asigur că voi utiliza, pe parcursul dialogului nostru, un limbaj civilizat,…”; (ori îmi voi vărsa icrele monologative) „… încercând să trec cu vederea diversele calificative cu care m-ați gratulat în decursul timpului, de la rasist care dorește să (-i, s.n.?!) închidă pe romi în ghettouri (afirmație publică făcută pe când eram propus comisar european din partea României) până la armean rău și incompetent (laolaltă, după opinia dumneavoastră, cu toți ceilalți armeni pe care i-ați cunoscut, cu excepția medicului care v-a salvat viața), continuând, zilele trecute, cu epitetul de mincinos nerușinat (mai exact, care minte cu nerușinare)… Așadar, iată care sunt chestiunile la care (cărora, bre!, s.n.!) vă rog să (le, s.n.!) răspundeți, pentru ca nelămuririle să fie elucidate până la capăt.”.
Dar, așa cum vă spuneam, partea consistentă a scrisorii merită o analiză de conținut – asta dacă nu v-a sărit, deja, muștarul! Căci, vorba aia, tonul face muzica, asta dat fiind că acum sunt și niște condiții de ceață, așa că sunt acceptabile referințele privind refuzul acelui fost ministru de a pune la dispoziția cuiva, neimplicat, contractele de energie electrică semnate de predecesorii săi cu parteneri privați, el spunând că le-a pus la dispoziție, și nu doar el, ci și predecesorul său, Codru Sereș (Codruț Șereș, măi!, cel ce a fost trimis chiar liberalicește și de bună voie ca să fie cercetat penal!, s.n.!), în situația enunțată de semnatar a unui ipotetic „refuz din partea mea”. Dincolo de toate cele, opinia mea este, și rămâne aceea, că trebuie să re-evaluăm afirmația: „… vă rog, domnule președinte, să ne lămuriți în legătură cu următoarele nedumeriri:
a) A refuza o…;
b) Consider că existența acestor contracte este o temă…”.

Tot ce urmează în scrisoare este apocaliptic, fiind mai tare decât războiul daco-roman. Ba, e mai tare decât scrierea „Munci și zile” a unui autor antic grec, întrucât aflăm că: „Ați afirmat că am prelungit contractele de energie. Eu afirm nu doar că nu am semnat vreun astfel de contract, dar nici nu am autorizat companiile din subordine să facă așa ceva, (atenție!, s.n.!) anume să reînnoiască contractele de energie cu intermediari sau cu consumatori privați de energie electrică. (e „iepocal” așa ceva!, s.n.!)”. Cu alte cuvinte, dacă gura nu bate curul, atunci scrisul o face cu osârdie!
Părtinitor cu sine însuși epistolarul-schizoid ne mai spune că-n perioada-n care a fost ministru, abulic, al economiei și-al altor ministere, funcționa ceva, adică un soi de Ordin 408/12.06.2006, ce interzicea încheierea oricărui contract bilateral în afara bursei transparente OPCOM. Derogator, fostul ministru afirmă că dacă ar fi semnat sau autorizat așa ceva, și încă pe ascuns, s-ar fi situat în afara legii. Eh, deja de aici intrăm, iată, în cel de-al cincilea an de când nu prea mai e ministru, deși se întreabă de ce oare până acum, dacă s-a încălcat legea, deși nu s-a putut descoperi a cui e vina, n-au aflat nimic serviciile de informații. Nimeni nu a observat, de mulți ani încoace, că noua conducere Hidroelectrica livrează energie electrică de zeci și sute de milioane de euro în baza unor ilegalități, dacă nu comise, atunci acceptate, tacit sau nu, de…, de către fostul ministru?, chiar dacă acesta, fostul ministru, nu uită să spună, în înscrisul său, cum că: „Și asta în condițiile în care am fost ani de zile vânat de oamenii dumneavoastră precum un cerb carpatin prin pădurile patriei?”. Păi, ceva nu e limpede și nu prea se vede că este ceva între fostul ministru și acel „dumneavoastră, domnule președinte”, adică, alegațiunea: „Așadar, dumneavoastră spuneți că am semnat, eu spun că nu e tocmai limpede. Dintre noi doi numai unul poate să aibă dreptate. Celălat trebuie să tragă consecința faptelor sau a cuvintelor sale. Până una alta, până când nu indicați acele contracte reînnoite în perioada mandatului meu, cu semnătura sau autorizarea mea, eu am dreptate.”, afirmații ce vin ca o mănușă, numai că nu-i băgată pe mână, nici în cap, ci e interpretată a fi fiind doar o simplă scăpare pe gură: „Ați afirmat că reînnoirea contractelor de energie electrică… îl constituie tranzacții de mai multe miliarde de euro iar tema este deosebit de sensibilă, … Dar, în fine, acceptând ceea ce spuneți, rămâne, domnule președinte, întrebarea: de ce, în clipa în care ați aflat de reînnoirea acestor contracte, nu ați luat atitudine publică împotriva acestei decizii?”.
O da, guristul are și alte emanații: „Ca să nu mai vorbim că, chiar și acum, declarațiile dumneavoastră și ale primului ministru sunt mai degrabă îngăduitoare, căutând circumstanțe atenuante semnatarilor acestor contracte. Ba chiar… Înțeleg că tema rezilierii unilaterale din partea statului român a acestor contracte nu mai e de actualitate. Câtă vreme contractele fuseseră semnate în timpul mandatelor predecesorilor mei, ați cerut rezilierea lor. Când contractele au fost reînnoite de reprezentanții echipei dvs., n-ați mai cerut acest lucru, ci ați solicitat arbitrajul Comisiei Europene. Puteați să o faceți în prealabil, pentru a evita o situație stânjenitoare și pagube anuale de ordinul sutelor de milioane de euro pentru Hidroelectrica.”.
Aham, nu e suficient să dai din gură, ci e bine să-ți mai tragi și una peste ea: „Pentru a vă convinge, totuși, domnule președinte, că reînnoirea contractelor de energie electrică nu a fost un capriciu al conducerii Hidroelectrica ci un act premeditat al Guvernului, este suficient să lecturați Ordinul 445/10.03.2009 ce poartă antetul Guvernului și al Ministerului Economiei.”
Acușica, și eu, fiind prins cu mâna-n buzunarul cuiva, voi spune că mă aflam într-o eroare corespodențional-confuzioinală, asta dat fiind faptul că solicitarea atenției președintelui Republicii este un gest politic de o anumită gravitate, mai ales atunci când actorul are un asemea C.V., iar scrisoarea sa este neechivocă: „… de interes național și dumneavoastră îmi împărtășiți punctul de vedere. În situația în care eu aș fi refuzat să vă pun la dispoziție informațiile cerute, de ce nu ați pus această chestiune în discuția Consiliului Suprem de Apărare a Þării, unde eram amândoi membri, dumneavoastră chiar președinte? Dacă refuzul meu ar fi fost real, situația s-ar fi remediat imediat, cerându-mi-se explicații în fața CSAT. Dumneavoastră, însă, nu ați făcut acest lucru. De ce, domnule președinte?”.

Păi, dacă nu-i de glumă, senatorul cu pricina nu are nevoie de asistență psihologică, ci trebuie să intre pe mâna psihiatrilor, ori, dacă se dovedește că-i zdravăn la cap și la suflet, să fie dat pe mâna Justiției oarbe.


Note:
1. Am fost invitat, de către domnia sa (NU-I DAU NUMELE!), la sediul asociației, undeva, pe strada Armenească, asta fiind cu mulți ani în urmă, adică în iarna anului 1990. Avea o secretară uluitoare: o sorbeai din ochi de brunetă și de frumoasă ce era, unde mai pui că purta fustiță scurtă… tocmai lângă biserică. Domnul nu a fost protocolar, ci s-a purtat ca un frate. Nu mai țin minte ce-am discutat, preocuparea mea esențială fiind dezbrăcarea din priviri a secretarei.
2. Locul îmi este familiar, asta pentru că în 1977 medicul proprietar al vilei din apropiere, primul care a adus în România aparatul acela pentru investigat plămânii, Ciomac îl chema (fie-i numele blagoslovit!), m-a diagnosticat și m-a trimis la… sanatoriu!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!