agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1679 .



Bătrânul Moș Crăciun
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Val ]

2011-12-21  |     | 



Aș fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Și nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moșul cel iubit e-un basm pentru copii,

Și nici chiar prin liceu, chiar și la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am așteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moșul nu există și nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci și n-am să cred vreodat’,
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri așteptat
De oameni înțelepți și nu de maimuțoi,

Așa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoței
Că “Moșul” care-l știu nicicum n-ar exista…

De-aceea, când pe brazi steluțe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoții azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul Moș Crăciun, cu daruri la copii…

Iar voi ce-ați mai nega, de răi și urâcioși
Ce-ntr-una clevetiți că “Moșu”-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiți oameni serioși !
Pe Moș Crăciun îl știți că este-adevărat…

E drept, bătrânul “Moș”, care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roș’, cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, și-i zilnic bărbierit,
De sac a și uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit !
E roșu câteodat’, de la un păhărel,

Și când o ia la mers, ca un arac de viță
E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi…
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță,
Dar asta…ce să mai !...rămâne între noi…

Valeriu Cercel

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!