agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1615 .



Mai aproape de părinți: marsupiul bebelușului
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2011-10-26  |     | 





Eu și cu soția avem două marsupii și un sling. Mergem cu ele în parcuri, la hipermarket, la biserică. L-am folosit și la botez, iar bebelușul s-a simțit minunat, pentru că în cărucior începuse să plângă, de-a trebuit să fie și alăptat, la doi pași de restaurant fiind și blocul nostru. În a doua parte a petrecerii am folosit doar marsupiul, mai precis un Manduca. Când mă urcasem în barcă să dau la rame pe Herăstrău alături de nașii de botez ai Sarei, la mal ne aștepta răbdătoare Sara-Casandra. M-a văzut din depărtare și s-a bucurat din marsupiu, de îndată ce-am revenit peste o jumătate de oră din căpătul celălalt al marelui lac bucureștean. Marsupiul oferă bebelușului o perspectivă excelentă, putând să vadă mult mai bine decât din cărucior.
Fetița noastră, Sara-Casandra a venit pe lume de 1 martie 2011, încă este hrănită cu lapte matern la șapte luni și o săptămână. Sperăm că-l va prefera și în viitor fără probleme. De când avem marsupiile, Sarei-Casandra îi place să facem plimbări la nașii noștri de cununie în zona 1 Mai, în Herestrău, în Parcul Tineretului, mai ales în Lumea copiilor, unde mă urmărește pe mine, uneori și pe soție, cum joc baschet. Nu stau mult, decât maximum două ore. Înainte de-a mă hotărî să ies de pe teren, mă uit să știu cine-i mai atent, spectatorul cel mare, adică soția mea, ori spectatorul cel mic. Evident că-i Sara-Casandra, din sling! Să vedeți ce se bucură când aruncă și înscriu coș după coș... Când stă pe tușă, într-un loc ferit, soția dă dovadă de-o tehnică impecabilă și de-a o face mai receptivă pe Sara la ceea ce se întâmplă sub panouri. Inventează tot felul de mici povești, ca s-o țină cu sufletul la gură, iar eu sunt întotdeauna voinicul aflat... pe teren, nu doar la birou, acasă.
Nu lăsăm bebelușul pe mâna nimănui, pentru că și familiile noastre sunt departe, în Satu Mare, respectiv în Constanța; ne ajută cu îndemnuri de la distanță. Cei din Ardeal sunt mai deschiși înnoirilor. Nașul de botez este profesor univeritar la Varșovia. La ei în Polonia marsupiile au câștigat în ultimul timp destul teren față de cărucioare.

Îmi aduc aminte ziua sfârșitului de primăvară când am scos-o pentru prima dată pe Sara în parc. S-a simțit în largul său. Îi privea cu mult interes pe toți copiii, își învârtea capul ca să vadă, să înțeleagă tot. Era mândră că e de… statura adulților, că-i deasupra copilașilor. Și chiar așa era, cel puțin dacă luăm în considerație că la plimbare un bebeluș observă cât de cât ușoara sa îndepărtare de sol, de poziția statică a căruciorului. Senzația de plutire, de rotire o fi pentru copil mult mai antrenantă. Căruciorul este un mijloc de locomoție problematic – și-o fi spus Sara în gândurile sale, la nivelul înțelegerii sale de prunc.

Am fost pentru prima dată cu Sara-Casandra la nașii de cununie, care au două fetițe, una de un an și alta în anul școlar pregătitor. S-a dat într-un leagăn mai mare decât cel de-acasă, iar fata de un an și două luni a legănat-o, apoi au stat față-n față pe două scăunele speciale. Bineînțeles c-o sprijineam mereu. La un moment dat fetița noastră începuse să plângă, pentru că totuși casa nașilor era un loc necunoscut pentru ea. Soția a pus-o în sling pe la mijlocul vizitei, după ce Sara se jucase mult timp. Imediat a adormit, făcându-și siesta. Deși era destulă rumoare în casă, n-a mai deranjat-o nimic o oră întreagă. Am avut la dispoziție numai slingul.

Acasă, când vorbește cineva, Sara-Casandra se întoarce mereu din sling spre cel care o vede. E foarte distractiv când soția se mișcă iute, dansează, gospodărește prin casă, cum îi stă în fire, iar Sara se întoarce mereu înspre mine râzând. Parcă se joacă de-a v-ați ascunselea de după capul soției.

Un sling, ca orice marsupiu de altfel, trebuie folosit cu pauze, mai ales în casă. Adevărul e că atunci când dansăm cu fetița noastră nu ne place să-l folosim. Îi cântăm chiar noi multe melodii. Deja are un repertoriu favorit. Ca s-o adorm în unele zile când este prea entuziasmată și se cam agită o țin numai în brațe. Ciudat însă! Uneori caută cu piciorușele deschizăturile dinspre brațe ori chiar de la gâtul maieului meu. E clar că bebelușul nostru drag s-a obișnuit cu poziția din marsupiu, unde se simte în siguranță. Moțăie și totuși dă să ne îmbrățișeze chiar cu piciorușele.

Copilul purtat în marsupiu se dezvoltă mai repede decât cel purtat numai prin landou și cărucior. Mie-mi place să fac deosebirea, și atunci când intru în vorbă cu părinții altor bebeluși, dacă odrasla e ținută întinsă pe spate, pe șezut în cărucior, ori dacă-i ținută ca omul, la verticală. Premergătorul nu prea este indicat, dar consider că marsupiul poate fi și un accesoriu vestimentar, și un delușor ușor de escaladat. Marsupiul este de fapt un… premergător la purtător! Mersul biped din marsupiu se-nvață. Pentru că forțarea mersului bebelușului de către părinți nu-i deloc recomandată. Până la un an, cel puțin, deplasarea cea mai lejeră, formarea tuturor mușchilor, ca într-un înot prin aer în brațele părintești, le permite marsupiul. Slingul mai mult pentru casă, marsupiul pentru plimbări și distracții!

Sara a mai plâns în sling din cauza căldurilor de până în acest octombrie, mai ales pe la mijlocul verii. Dar orice părinte învață să-i ofere puișorului, prichindelului său confortul necesar, observă când bebelușul a stat prea mult în marsupiu. Bebelușul, sugarul dorește de când se trezește să-i oferim un program cât mai la verticală: slingul nu este un accesoriu, un moft, ci mai degrabă face parte, ca la centaurii mitologiei grecești, din constituția umană de până la un an. Dacă pruncul nu poate sta pe un căluț de jucărie, să se simtă în largul său, cu toată lumea la picioarele sale, iată că marsupiul îi oferă în epoca modernă avantaje pe care landoul și căruciorul le-au umbrit, de când au fost inventate. Soția mea a reușit să facă un sling mai rudimentar, improvizat dintr-un cearșaf.
Ne-am săturat de mașinile Bucureștiului, în mișcare sau parcate neregulamentar, pe toate trotuarele! Căruciorul este un mic vehicul și cele mari nu prea îi acordă întâietate, chiar dacă la volan sunt și șoferițe. Pe toate străduțele pot apărea mașini în viteză, dar dacă suntem cu marsupiul putem merge aproape exclusiv de trotuar, fără să ne mai sinchisim de ele. Adică recăpătăm condiția de pietoni liberi!

În final aș vrea să vă relatez o întâmplare amuzantă cu slingul, petrecută la începutul acestei veri. Am ieșit în parcul blocului cu soția și cu fetița noastră de câteva luni. O fetiță de doi-trei ani o vede pe Sara-Casandra fără a avea ca de obicei brațele întinse ieșind din sling. I s-a părut acestei copile că în fața sa avea loc un moment al genezei speciei umane pe pământ, pentru că a reacționat zicându-i astfel soției mele:
- Ai pus-o la tine în burtică?
Soția mea i-a explicat că n-o născuse acum, că nu e nimic de speriat cu Sara, că are picioare, dar strânse ca în poziția nufărul din yoga, că așa sunt copilașii mici într-un sling.
Oamenii din parc se-ntrebau ce vârstă are Sara. O credeau mai mică decât în realitate. Deși ea făcea șase kilograme după 1 iunie, greutatea normală. Însă picioarele erau în sling, nevăzându-se decât umerii, gâtul și capul.

Marsupiul este buzunarul părintelui adevărat, prin care investește deja în creșterea armonioasă a copilului său. Să încercăm, dragi părinți, să semănăm cu marsupialele, pentru ca fiii noștri să fie mai sprinteni în viață decât mamiferele acestei specii… aproape extraterestră!
De fapt e vorba de marsupiul bebelușului, nu de marsupiul părinților. Pentru mamele care le poartă mi se pare că marsupiul devine o necesitate în multe momente ale vieții lor, când nu pot coborî singure cu liftul ca să-și plimbe bebelușii în cărucior. Apoi e un veșnic antrenament, care arde acele calorii în exces, de parcă ar face drumeții la munte. Însă tații ar trebui să fie mai responsabili și să găsească plăcerea de-a fi purtători de copilași în marsupii. Uneori chiar le e frică să nu se împiedice având copilul în brațe, iar mamele îi menajează, spunându-le să nu mai încerce. Putem să luptăm cu astfel de prejudecăți masculine, menajate de grija excesivă a mamelor pentru copii. Un marsupiu aduce doar beneficii persoanelor care îl folosesc și niciun dezavantaj, inconvenient la deplasarea prin casă ori pe-afară. Copilul se simte ocrotit în sling, dar și ca într-un hamac miniatural, care-l adoarme!


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!