Rubrica „Bursa cărților”



Alexandru Petria, Denia neagră, Herg

Benet Publishers, București, 2011, 160 p.



Pe la începutul primăverii, am primit de la editură – sau de la autor? – manuscrisul electronic al acestei excelente cărți de povestiri pentru a scrie cîteva cuvinte pentru cea de-a patra copertă. Pentru o asemenea operațiune, nu e neapărat nevoie să citești cartea în întregime, e suficient să știi ceva despre autor și să răsfoiești puțin volumul. Însă, cum sînt un ins ceva mai disciplinat am început cuminte cu lectura primei pagini din Prima zăpadă, cea dintîi povestire a volumului. Și cartea m-a prins imediat în
capcana sa, așa că am citit-o „dintr-o bucată“, apoi am recitit-o imediat într-un ritm ceva mai normal, iar la sfîrșitul celei de-a doua lecturi, tot am rămas sur ma soif, cum ar spune franțuzul aflat în aceeași situație. Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut să fie măcar de două-trei ori mai voluminoasă. Prin ce m-a cucerit cartea lui Alexandru Petria? Prin micile sale povesti atroce, gingașe altele sau gingaș-atroce cele mai multe, cîteodată chiar „crude și insolite“, deși nu neapărat în maniera lui Villiers de l’Isle-Adam. M-a mai cucerit prin caracterele schițate în două-trei pagini, prin calitățile stilului perfect adaptate de autor explorării „micilor spații“ ce fac teritoriul său de luptă. În prezentarea aceea de pe copertă spuneam că nu mă îndoiesc că voi deschide adesea această „casetă cu bijuterii“, pentru a revedea un inel, o agrafă, un colier. Iată, am deschis-o încă de cel puțin două ori – o dată în vederea participării la lansarea acesteia la Tîrgul de carte Bookfest, a doua oară acum, pentru a formula aceste sumare, însă foarte sincere notații de apreciere.
Între timp, am avut prilejul să citesc și Zilele mele cu Renata, un scurt, însă dens, ca să spun așa!, roman erotic, apărut acum cîțiva ani. E clar, Alexandru Petria este un prozator pe care, la nevoie, va trebui să-l și biciuim ca să-și scrie cărțile următoare. Felicitări editurii că s-a străduit să ni-l aducă la lumină!

Liviu Antonesei



Revista „Timpul”, luna august 2011, pag 5