poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1361 .



Descântecul plecării sughițării. Cei neînsethați sunt copiii lui Cain
personale [ Jurnal ]
Colecţia: texte si poezii religioase

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2011-05-05  |     | 



Sughițule mic, sughițule mare,
ce-mi supărați copilu’-așa de tare,
ușcheala de-aici, din îndemnul divin,
în locul unde s-așteptați... acrit vin!

Acolo-n, local, jos, depărtați-vă,
ca bărbații când nu curtează-o divă,
feriți-l pe copilul meu de-acest joc,
să nu fie hoinar, ci-ntărit cojoc.

Atunci când începe sughițarea, copilului nu trebuie să i se aplice mici lovituri în spate. Niciun bebe și niciun copil preșcolar nu merită din partea părinților săi un astfel de tratament. Indicat ar fi ca tatăl, nu mama, să înceapă să facă un descântec de alungare a sughițărilor, pentru că ele vin de aiurea și pleacă exact în același loc – după modelul bărbaților care se îndeamnă ca fraierii:
- Hai, bă, la o bere! Păi să vezi, pe când lucram la X, eram uniți, nu ca acum… Ne duceam toată echipa la bere, pe o terasă, stăteam seara, uneori până târziu.
- Mai mergi acum dacă-ți mai dă mâna!
- Știu încă un loc unde e ieftin și fain.
- Nu te cred. La setea pantagruelică pe care am tot acumulat-o noi de doi ani, nicăieri nu-i ieftin în București.
- Ba da. Clădire veche, vedere centrală. Bere - fântână arteziană.
- Nu mă interesează astea, bere bună să fie.
- Are și Carlsberg, Tuborg, de toate. Sub 5 lei sticla de jumătate. Și mâncăruri faine. Ciuperci la grătar, fistic pentru cei care țin post. Somon la doar douăzeci și ceva de lei, pe când în alte părți e peste patruzeci.
- Unde frate, unde-a mai rămas minunea asta? Că vreau să-mi botez și eu copilul, ca să scape odată de sughițat.
- La restaurantul Cercului Militar. Poți să ceri să mănânci și la lojă, să stai precum nababii, cu ușa încuiată, sus. Vezi că au și-un fel de separeu cu vreo zece mese, dacă nu vrei să inviți decât rude și cunoștințe apropiate.

Și iată că din cerc în cerc, din lojă-n lojă, din confrerie în confrerie masculină mai află lumea și cum e să mai înșele păcătoasa asta de criză și… sughițatul! Păi 5 lei pe Carlsberg, 3 ori 3,5 lei Golden Braul, Silva, Tuborgul nu mai întâlnești nici la un birt sărăcăcios din Ferentari. Sughițăm noi, copiii nebotezați într-un cerc militar... Și e vreme de pace. De unde careu? Totul se poate reduce aici la Cercul militar... Chiar înfrângerea lui Abel - Remus de către Cain - Romulus, chiar și aceea suferită de către Decebal - Mircea de la Traian - Traian. Frica de adevăr tratată de adevărații bărbați prin curajul la... Carul cu bere!



***



Încăperile plantelor oarbe, întunecate sărută mâna lui Cain; îl roagă să-l vădă... devenit netolerant verdele lor care ridică-n vânt strâmb revolta.

Ca să-ndoaie la pământ sub jug ierbivorele – scutul lui Abel, ochii nefrățești, căzniți înspre sol, își văd palma strânsă pe-un chip torturat.

Buze mușcate își scriu fapte.

Iar ceilalți ochi, ridicați peste cap, cu jerba de gene murmură freatic iertarea dată, pe când albia seacă.

Tulpini, flori, rădăcini, seminții purtate de Cain prin gene foarte departe urlă din rana căscată în pieptul fratelui Abel ca să se-nghesuie pe lângă case și staule mugind însetate la cer.

Turmele-adevărate ocupă spațiul crăpat unde azi pasc haotic toxic îngrășământ lăsat precum balega lor de mâini blestemate.

Rătăcind fără stăpân turma absoarbe seve bolnave, plăgi, fibroame, ațe, grăsimi și tendoane de lut pentru că nu-s plante cu subțiri canale, nici copaci, fântâni, araci.

Ochii-nroșiți la masculi strâng între fălcile tâmplei de la uitarea stăpânului om frica primară – revolta...

Nimeni nu-i de vină?!

Și Abel se-nchină și Abel pe spate cerul străbate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!