poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1598 .



aiurea
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dasy ]

2011-05-01  |     | 



- Dușmanii vieții sunt propriile amintiri. Efervescența gândurilor dimineața, în fața oglinzilor, arată adevărul despre om.
- Care om?
- Dacă te privești în oglindă, tu ești omul.
Profesorul privește mirat studentul. Studentul plictisit cască. Telefonul din mâna lui devine punctul atractiv.
- Domnule profesor, omul se descoperă doar privind la el? și dacă e așa, orbul cum se manifestă?
- Orbul ascultă cum crește prin întuneric lumina. El simte dansul culorilor. Tu simți?
- Ce?
- Ce culoare are telefonul tău?
Studentul își privește telefonul. După câteva secunde răspunde degajat.
- Albastru.
- Pentru că l-ai cercetat înainte de-a răspunde.
- Normal.
- Deci ești un simplu om.
- Cred că nu. Îmi place să cred că sunt mai mult.
- Poate supraom?
- Da, de ce nu?
Telefonul din mâna studentului devenise atracția principală a profesorului. În mintea lui ideile deveneau citate. Să elaboreze un principiu despre supraom devenise o obișnuință. Supraomul era egal cu telefonul din mâna studentului. Ce fapte concrete îi diferențiază? Materia? Culoarea? Poate că e o taină ce nu se vrea tăinuită? Ce trebuie să spună? Poate să descopere în alții ce el ascunde?
- Domnule student, poți oare iubi la infinit acel telefon din mâna ta?
- Dacă este primul telefon, da, de ce nu?
- Ești fixat pe da, de ce nu?
- În principiu așa răspund.
- Nu e un răspuns, mai degrabă aș spune o dilemă, vrei să te convingi.
Ora s-a terminat. Profesorul privește bulevardul. Zgomotul străzii pune stăpânire pe gesturi. Vrea să-și stăpânească frica de tot ce știe.
- Băăă moșule, băăă, treci în mă-ta pe verde…dă-te dreacu de bulangiu visătoru’ dreacu…
Nu există supraom, decât doar păcatele tale expuse în idei publice

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!