Trăiesc in Univers alături de suflet,sentimente si iubiri uitate.Ce simt eu acum? Ce-mi distruge liniștea interioara? Ce visez nefiind conștienta de realitate?...Nu știu.
Știu că am plecat pe drumul ce duce la viața,fără a privi în urmă.Am înaintat încercând mereu să găsesc ceea ce ascundeam înăuntrul sufletului meu,însă m-am pierdut adesea sufocată și dezorientată în spatele amintirilor,în spatele a tot ceea ce a fost odată.Am căutat și am găsit ceea ce credeam că am lăsat în urmă,am găsit iar sentimente.
Însă,acum,sentimentele mele au fost date peste cap.M-am simțit cuprinsă de o forță căruia nu-i puteam rezista și încet cu încetul,am retrăit acele veșnice melancolii.Mi-am amintit cu o crudă frumusețe multitudinea stăarilor de visare și sumedenia gândurilor,singurele care mi-au oferit sprijin și singurele în care puteam avea încredere.Ele nu mă mințeau..sau...făceau și ele același lucru?
Îmi țineam ascunse cugetările înăuntrul meu și rătăceam împreună cu privirea căutând noi gânduri.Simțeam o frică ce îmi inunda sufletul....simțeam cum ajung la un răspuns..dar,inconjurată de alte intrebări mă făcea să renunț treptat la acea dorință de a mă cunoaște nu numai pe mine,ci și pe ceea ce se numește "inima"...
Nu te cunosc,dar,inimă,tu mă cunoști? Cunoști ce am încercat să ascund,văzuta-i oare durerea din lacrimile ochilor mei? știai ce păstrează ascuns in ele? Aceleași gânduri mă sufocau încontinuu și reușeau adesea să îmi fure zâmbetele de pe față,conducându-mă către o altă lume ce nu o mai văzusem,o lume în care sentimentele nu existau,o lume în care "tu" nu existai...
Credeam că inimii mele îi va fi ușor să se descarce.Ajungând acum prinsă între amintiri și realitate,mi-a fost dificil să mă trezesc.Să nu mai visez la acel "perfect" ce doar in gândurile mele există. Să nu mai sper la revărsarea timpurilor trecute în prezent...mi-a fost greu să încerc să te cunosc pe tine,când înca eu nu ma cunoșteam îndeajuns.
Iar prin ochii mei vedeam cum tu,ai pătruns în mine,ai distrus ce era mai frumos,ai plecat fără a mă privi în ochii lăcrimând.Dar te-am găsit.Suflete.

Suflete,tu oare m-ai găsit?