Eu pot sa scriu ceva usor e foarte bine
Stafiile vii ale intimplatorilor Domni
Sint cu mine si joaca in panteonul facut de voi

Ce e aceasta imagine despre case unde poetul
E mort ce vrei sa spui e imaginea ta daca esti
Arhitectura e o nemernicie in care privesti
Cu ura amici e vinul ce ne face suspecti

Nu inteleg aceasta uimire cum se zbate
In nouri uraganele ce ne cuprind sint
Inteligenta al saselea simt nu poti

Sa prinzi in plasele tale gindirea
Poetului viu ce traieste deplin
Numai in vin e aceasta secunda

Amaraciune de luna inundata
De triluri barbare la fel cu unirea
Intre pietre si suflet ce unica soarta
Cade la fel cu putreziciunea literaturii

Sistemele psihanalitice mor odata cu gindul
La immensele fiinte ce ne au in grija
Purtarile lor deopotriva sint trecut

Judecata de azi e foarte fizica si aproappe
Departe insa sta sarpele nestins ce ne cunoaste
Limitele absolutului nu sint aici.

Si asta poate continua oricum…