agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2839 .



zic din ecou
personale [ ]
(azi este ziua)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2010-10-25  |     | 




motto: apa curge
cascada rămâne aceeași


bună piatră de temelie mi-ai dat
prin cele spuse de românul acesta,
Gheorghe Atanasescu,
de la Fundația Culturală «Memoria»
în «Gazeta Oltului», în ziua de 10 Mai a anului 1999

"Calea Regală. Dacă românul s-a născut creștin, România s-a născut regală. În timp ce Europa nu mai credea nici în Dumnezeu și nici în om, când «omul european» distrusese mitul monarhului prin revoluția franceză, când imperiile erau zgâlțâite de ciumă, de holeră sau de democrații originale, un popor mic și viguros, care nu intrase nici prin catedrale, nici prin mausolee, revenea spectaculos la cursul firesc al istoriei sale: Calea Regală! Era calea lui Burebista, a lui Decebal și a lui Ștefan cel Mare, era și calea lui Mihai Viteazul, a lui Iancu de Hunedoara și a lui Alexandru Ioan Cuza. Dar mai era și calea lui Constantin Brâncoveanu și a lui Grigore Ghica al III-lea, care au acceptat sacrificiul suprem, lăsând urmașilor încrederea în Dumnezeu și în vigurozitatea poporului lor ridicând pe altarul demnității imaginea domnitorului român..."

știu
unii se uită chiorâș la zilele regale
ori poate se uită orbiți ca la soare
fac totuși o încercare

iau un cerc magic
și-n el urc idealul cu dealul
cu țărmul înalt și muntele
și toate ale mele le las mai la urmă
ies un pic din turmă și zic
spusa din inimă deschisă
în cusătura cu funigei de toamnă

toate trebuie puse la locul cuvenit
memoria țărmului pe locul Sfintei Sfintelor din altar
asumate clipele și toată viața noastră în cântecul acela viu
care
ca o cascadă
nu scade niciodată
apa curge
cascada rămâne aceeași


și multe altele
care doar Tympul le crește-n loc
unde spunem Trăiască Regele Nihil Sine Deo

stânca și piatra cântă
marea valul cerul și norii cântă
toate cântă
doar noi să avem cutia de rezonanță
și corzile la valoarea lor





Constanța, 25 octombrie, 2010

(de ziua Regelui armata română
a eliberat ultima palmă de pământ românesc
așa se respecta comandantul suprem al armatei
și multe mi le spunea Bătrânul meu de la far
luând în compas coordonatele sferice folosind
derivatele parțiale continui ale curbelor netede)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!