prea mulți pereți susțin alte încăperi
patul mare pentru visarea înțelesului

cearșaful se boțește ca o ciornă folosită în minute de bradipsihie
varul capătă o alboare gravă
năluci ce-mi intră prin retine vrând o mostră unică din vertijul sângelui
nebănuind migrenele de după

cât de frumoasă poate fi durerea
de-a uita cum se dă apusului sărut
de-a nu ști cum se ia mierea din lună
de-a visa arbori exotici și-un hamac pentru doi

cînd ies din casă îmi doresc să schimb biletul de călătorie cu un tânăr necunoscut
pe care să nu-l mai întâlnesc niciodată
și-un Cineva să nu mă lase
singur de tot
ca întro școală părăsită de copii de amintiri
între pereți și planuri șterse

El poate mi-ar spune:
întinde-te pe-o tablă să afli tot ce-ai greșit
pe câte cuvinte să apeși buretele
și câte expresii lipsesc din fapte

aș întrezări oare că
sunt mai multe motive să nu dorm decât nopțile ce mi-au rămas

dragostea n-are pricepere

să învăț sau să mă dezvăț

știință n-am