poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1113 .



promit... nu mai îmi bag picioarele
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [valni ]

2010-06-21  |     | 



… sunt mai furios decât furtuna din ultima seară și rup precipitat pagina calendarului, evident, cu ziua douăzeci. O mototolesc între palme și îmi încerc dexteritatea de aruncător la coș… Și când privesc rezultatul!? Alte vremuri… Sportiv, tânăr, neliniștit, totul cu A.
Îmi frec mâinile, mai frec un ness și nervii altora, pe ai mei așișderea, „parchez” în redacție și încerc să mă caut, ba în portofel, ba în buzunarul pardesiului ce l-am pus la naftalină, ba mă mai caut și pe mine din când în când. Și ce găsesc? Nimic interesant, în afară de datoria ce o am la stomatolog. Reușesc să-mi întorc buzunarele, că vine ceasul să-mi plătesc ziarul ce tocmai este la tipografie, și dau peste o înștiințare de la fisc. Am luat un premiu de la o instituție de cultură și nu am declarat venitul. Înghit cu noduri vreo două guri de cafea, trag un fum de țigară și mă înec. Tocmai nu mi-am plătit taxa forfetară.
Îmi bag picioarele în… șlapii cumpărați de mama și îmi opresc pe buze un strop dintr-o înjurătură. O apuc de un braț și plec cu zâmbetul artificial pe buze, la terasa din colț, să mă întâlnesc cu un prieten.
- Salut, măi Impact, zice „bronzatul” din „Prepeleac”!
- Sal, îi răspund eu, cu zâmbetul împrumutat de la amanet.
- Ia, de zi… ce pot să fac pentru matale?
- Dă și mie cu împrumut câțiva verzi…, și încep să-i enumăr necesitățile, mai puțin pe cele de ordin fiziologic.
Facem „tranzacția”, cu dobânda de rigoare, și uit să-mi pun centura de siguranță, uit că nu am voie să vorbesc la telefon, normal, când conduc mașina. Uit că tocmai m-am împrumutat de niște bani și îmi bag, din nou, piciorul. Nu în șlapii cumpărați de mama, ci tocmai în pedala de accelerație. Și… Pac! Trag pe dreapta, deschid geamul, semnez „sentința” și plec „liniștit” către altundeva. Unde? Habar n-am.
Un lucru e însă clar. Promit…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!