poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2229 .



Clișeu14: un pod, iubirea...
personale [ ]
între noi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tyly ]

2010-03-16  |     | 



Un pod mobil iarna aceasta clătinată, rigidă și lălâie, peste care am trecut băbește, cu plante asudate pe frunte și rugăciuni speriate de gripa animalică.
S-a lăsat de sus, scrâșnind din dinții aproape putrezi, învârtind urechile lui Eol în sensul scurgerii timpului printre pașii noștri grăbiți, rătăciți, din ce în ce mai singuratici. S-a etalat lunguieț, dinspre privirea mea galeșă spre tărâmul gândurilor tale care au nins mult și alb și metaforic, floral, sentimental și tandru. Un pod nămețit de dragoste suflată de crivăț, ghemuită și tremurând din toate încheieturile de gerul sosit în caleașcă domnească, îngâmfat și neîndurător.
Podul acesta aruncat între noi ca o eșarfă aspră din cauza căreia pielea fină a iubirii a izbucnit inflorescență roșie, dureros de frumoasă! Dedesubt, abisul dezamăgirilor, putând stârni oricând avalanșe, rămăsese cu gura căscată ca o anaconda ce lacom înghite prada într-o singură aspirație șuierătoare.
Din loc în loc legat cu funii de speranță roase de nepăsare, indiferență, uitare, balansa vulcanicul suflu înghețat proiectându-se în coamele copacilor ca niște cnuturi.
Pământul până la tine era destinul peste care nu puteam trece decât temător, grijuliu și cu pudoare. Încorsetat în iarna aceasta vicleană, cu albul ei deșănțat și înfiorător, parcă stătea să plesnească, asemeni unui buboi magmatic iar lava, încet și precis, îi astupa nările, gura, asfixiindu-l. Eu, un incendiu interior, simțeam răceala ca pe o mângâiere ce avea să mă crispeze dinspre refuzul tău de a mă susține să nu cad în prăpastie.
Înlăuntrul meu, podul acesta își zdrăngănea scândurile spaimei, incertitudinilor, deznădejdilor, una câte una. Podul depărtării. Al răcelii. Ruptura aproape că s-a produs.
Acum, mă simt ca un gust de sâmbure jonathan într-o zi de post. Așteptând pe o farfurie fără formă, călăul cu sclipiri de diamant îmi despică hainele, trupul, înfigându-și unicul dinte în amăruiul sufletului meu.
Din mine a rămas doar aroma unei iubiri mălăiețe.


(16 martie 2010 )

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!