ce-ar fii daca as putea sa strecor printre natura mea furtunoasa...un vant de aripi?!
care sa clatine copacii..si mai de frica ..mai de mirare...
sa-mi taca o clipa toata fiinta!
cum s-ar intampla ...de-as putea,intr-un moment de "sa incetez cu tulburarea"
sa cant o melodie pe care nimeni n-o cunoaste...nici macar eu?

m-as inspaimanta de mine insumi?...sau mi-ar fii frica ca n-o sa mai pot repeta...povestea?
ce-ar fii daca in mijlocul oamemilor mi-as arata ceea ce toti ceilalti ascund?
si aici nu ma refeream la ce va referiti!

oamenii se tem ...de ce le este necunoscut...dar oare necunoscutul,nu se teme de oameni?
oamenii iubesc sa descopere necunoscutul? la fel de mult cat iubeste necunoscutul oamenii?
nu te poti teme de ceva...pe care iubesti!

imaginatia mea...ce depaseste cu mult tiparele unui om obijnuit...
ma face sa cred ca uneori...primim cu totii...aripi cu imprumut!