cu dalta cioplim în porțile nemuririi
firea noastră cea de toate zilele
vrem putem știm avem
celor obosiți prea răniți de piatră le-ai plânge de milă
cum le tremură mâna
însângerări și transpirații mirositoare a suferință
uneori avem norocul de îngerul iubirii
ce ni-se pogoară în trudă a ne spăla cu mir vindecător
însă doar de nu îi preschimbă calmul
sufletele noastre în torturile lor cumplite