Ziarul Lumina
Vineri, 27 Noiembrie 2009
Comisia Europeană a declarat 2010 „An european al luptei împotriva sărăciei și a excluderii sociale“.

Desigur, că această frază: “Ajută-te singur să ieși din criză și Dumnezeu te va ajuta” rostită în ultimul timp tot mai des, este plină de curaj și pare destul de convingătoare. Pretinde că Dumnezeu ajută pe cel ce se ajută singur, ceea ce înseamnă, că cel ce nu se poate ajuta singur, nu poate conta nici pe ajutorul lui Dumnezeu. În acest caz, Dumnezeu e de prisos și prin urmare putem renunța la El. Iluzia logică a acestei fraze, e o concluzie falsă, e o pilulă ucigătoare. “În zadar ne vom strădui, noi, că tot n-o să ne putem ajuta singuri”. Această imoralitate, e în afara legii umane, te constrânge să te comporți negativ, să calci peste cadavrele semenilor tăi, urmărind numai profitul tău, punând banul pe primul loc, înlocuindu-L pe Dumnezeu cu mamona.
Mamona, “idolul”, care din ce în ce a devenit tot mai periculos, suprimând, azi, viața spirituală a multora, mai ales a acelora care încearcă să se ajute singuri, prin joc de interese, afaceri dubioase, sporindu-și averile lor incorect, ipocrit, fără discernământ.
Însoțiți de o veselie injustificabilă, înconjurați de mari succese, lăsându-se furați de val, ei se laudă cu această formă de viață echivalentă cu manifestarea unei atracții pentru moarte. Dar, din păcate, aceștia nu beneficiază de “Protecția Divină”, că nu-L poate fenta pe Dumnezeu.
Această preînălțare după “găina cu oulele de aur”, îi împinge din ce în ce mai profund în acestă competeție de goană după cele materiale pământești, apelând până acolo, încât să arunce sfoara pe grumazul aproapelui său. Responsabilitatea pentru sufletele lor, înaintea lui Dumnezeu e și mai profundă. De aceea “iluzia logică a acestei fraze, e pilulă ucigătoare, metodă periculoasă, concluzie falsă”.
Acelora care spun : “Ajută-te singur să ieși din criză și Dumnezeu te va ajuta”, nu văd la ce iar mai ajuta. Desigur oamenii se pot ajuta singuri o bucată de drum. Asta spune și Sfânta Scriptură, dar ei nu obsearvă cât de limitate sunt posibilitățile lor. Aceștia seamănă cu niște actori, care jucându-și rolul pe scenă, la un moment dat se transpune atât de bine în rolul lor, încât juriul poate crede că actorul este unul și același personaj în viața de toate zilele. În ambele cazuri încercăm să luăm locul lui Dumnezeu, pentru că pe plan spiritual creștinul doar cu numele, urmează aceeași tehnică și în viața sa. El știe că oamenii îl urmăresc, îl obsearvă, că el stimulează personajul de pe scenă.
Dumnezeu cunoaște ce se ascunde sub măștile noastre false, și ne urmărește dincolo de scenă. El ne înlătură toate travestiurile, ne vede așa cum suntem în realitate pentru că, Dumnezeu nu ne dorește să fim ai Lui, numai în anumite momente, sau cu atitudini prefăcute. De aceea noi trebuie să-I consacrăm întreaga viață, Lui, fie că suntem sau nu, în văzul lumii, altfel dăm greș. Dumnezeu s-a oferit să ne ajute mai mult decât speram noi, dar nu am înțeles “taina iubirii”, sau nu am vrut a înțelege!
“Poporul meu are ochi și urechi, dar, nu vrea să audă Glasul Meu!” zice Domnul. Și câte necazuri și câte nevoi și câte dureri avem pe pământ!!!...
Dumnezeu te ajută numai dacă accepți să fii ajutat și El te ajută pe tine pentru ca și tu să ajuți pe alții. “Căci Fiul Omului, Iisus a venit să caute și să ajute și să mântuiască pe cei pierduți”.
El, Dumnezeu Tatăl este izvorul de forță al vieții noastre, însă El vrea să fie recunoscut și ca Dumnezeu și ca Domn al vieții noastre pentru cel ce se roagă, și îl roagă să le dea puteri. El promite puteri mult mai mari ca cele omenești. El le promite iubire a toate iertătoare și puterea iertării, pe care noi niciodată nu le putem avea numai de la noi.
Oare, vom putea, noi, rezolva toate problemele fără Dumnezeu?!...
La Golgota pe Cruce, Dumnezeu Fiul a trecut de partea cealaltă pe cei slabi, fără ajutor, săraci și asupriți.
Dar, în Bunătatea Sa, fără margini, salută și pe cel cocoțat pe craca dudului :
“Zaheu, coboară!!!... Azi, vreau să cinez în casa ta!”
Oare, pentru fiecare dintre noi vine o zi, când, spășiți o să răspundem: “Doamne dau jumătate din averea mea săracilor și voi da împătrit celor ce i-am nedreptățit?...” Vom avea fericirea să auzim aceste cuvinte, “Azi s-a făcut mântuire casei acesteia?” Sau… Necruțătorul, conform Pericopei Evanghelice, va grăi nouă ca celui ce-și mărea hambarele : “O, nebune, ce este cu rătăcirea aceasta?... la noapte, va veni să ți se ia sufletul”.