poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2507 .



Ultimul fulg
personale [ ]
povești scurte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aleena ]

2009-09-03  |     | 



A fost odată, în căsuța unui nor, în care mama zăpadă albea hăinuțele tuturor copiilor ei mici, mulți și drăgălași, un fulg de nea oleacă mai îndărătnic.

De fapt, nu era îndărătnic, ci doar foarte, foarte tulburat de gândul că, dacă o să apuce să facă un pas în afara căsuței, nu o să poată să se mai întoarcă niciodată.
Fiindcă niciunul dintre frații săi, care chiuiau acuma prin văzduh, în straiele cele de sărbătoare, nu avea să revină acasă…

Mama zăpadă îi zicea mereu:
- Trebuie să-ți dai drumul și tu, dacă vrei să cunoști bucuria de-a fi…

- Eu vreau să cunosc bucuria de a sta cu tine, răspundea atunci fulgul cel subțirel, pe care nimeni nu îl putea convinge că este extraordinar să ningi...

Dacă văzu că nu reușește deloc să-l trimită în lume, mama zăpadă se gândi să consulte vântul:
- Uite, vântule, copilul ăsta al meu îmi dă de furcă...

- Sau poate că are inimioara cam slabă... zise vântul, a cărui asprime dispărea subit când se întâlnea cu Zăpada.

- Bine, bine, și cum să-l ajut? întrebă ea.
M-am gândit că poate mi-l iei dumneata într-o zi și-l înveți să se bucure de zbor.

Dar vântul nu se lăsă înduplecat, fiindcă bucuria nu se învață.
Și nici alegerea nu o poate face altcineva în locul tău.

- Mai lasă-l, zise cu glas huruit, de parcă ar fi fumat toată viața ascuns prin hornuri.
Încă nu i-a venit vremea să ia viața în piept.

Și ea îl mai lăsă o zi, două, trei, până când se apropie primăvara și fulgul îi zise:

- Cred că acum a venit vremea să fiu fericit.

Deși zăpada suferea după fiecare copil care o părăsea, totuși bucuria de a-i vedea împliniți în menirea lor era de o mie de ori mai mare.
Așa că zise:

- Du-te, fiul meu.
Să dea Domnul să aduci lumină în ochii cui te-o mai zări!

- Mulțumesc, mamă! grăi fulgul.

Și ieși pe ușa căsuței din nor, umplând, singur, întreg văzduhul…



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!