nu mai port verighetă demult... și de-o săptămână nu mai poartă nici el – l-am convins că minciuna dăunează grav sănătății! mă gândesc la timp... la primele verighete din fire de iarbă! sau la inelele de ametist ale cuplului „Iosif și Maria”. mă uit la inelar și un șarpe imaginar îmi rotește înțelepciunea... nu voi scăpa așa ușor de gustul de rugină, de imaginea degradată a planetei Marte sau de furia oarbă a celui care a schimbat inelele în lanțuri. mi-e greu să-i spun soț, de frică să nu stric aura cuvântului... prefer să mă îndepărtez de el și de „Mirarea filosofică” pe care o emană! sufletul lui locuiește într-o carte, îmbătrânește ca o scorbură hotărâtă să nu primească pe nimeni în ea! îl citesc mereu și mă înspăimânt! am încercat să-l orientez spre iubire, să-l luminez! am apus mereu singură... cu gândul la „Patria Fisticului” și la două fire de iarbă!

19 august 2009, 01:39