pieptul tău era o teacă în care se retrăsese
Dumnezeu
și întreg pământul de sub tălpi
orice pas pe care-l făceam îți sfărâma câte un geamăt
orice rămânere lăsa urme
adânci

care-mi dumicau respirația
cu obișnuința cu care morile de vânt
mestecă cerul


ochiul meu era un rug
unde ne încălzeam
moartea