nu știu cum să-ți spun. am devenit transparentă. macii îmi creșteau din carne. cai suri pășteau liniștea mea de fată. aveam un timp rupt pe la mijloc. limitele se răsuceau în spirale. nu știu cum să-ți spun. lumea era o câmpie cu maci. uneori când eram vie sângeram.

am încercat să beau apă. am încercat să respir. am încercat să nu iubesc să mă las în pământ ca o coajă. dar sufletul meu se zbătea ca un animal. sufletul meu a rămas o lighioană oricât m-am rugat oricât am încercat să-l ademenesc întunericul l-a hrănit. moartea l-a hrănit durerea l-a făcut să muște din mine.

orele se scurg din noi. nu știu cine ești. ești o tăcere adâncă. ești cerul de la capătul lumii. un fel de libertate despre care nu se poate vorbi. ești un sărut închis în trupul meu de lighioană. ești capătul lumii undeva în peru. capătul lumii undeva.