vorbeam despre gleznele noastre
astăzi
norii au coborât pe pământ aveau urmele călcâiului meu drept
mai drept
ziua a început invers

seara ne-am ridicat tăcuți dintre munți
am început pietre dăltuiam dimineața din abur
aici nu mai vin șoimii spuneai
aș fi putut să-ți șoptesc au chemări
rostuite pe buzele mele
aici șoimii vin răsărit

nu te-am gândit
între două căderi ale lunii
noapte fără de cer te-am lăsat te-am lăsat
iubindu-mă

ziua s-a terminat undeva departe în timp ce dormeam
între noi
atâtea lumini


6 august 2005