poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-17 | |
Lămurire
să ne-nțelegem: nu e vina mea (acesta e marele păcat) nu-i vina mea că suntem două aceasta e vina tuturor și eu și tu și toți sunt vinovați eu îmi iau partea mea și te las în pace înțelege-mă, măcar acum, păstrează-ti cuvintele trebuie să fie ca niște lănci ascuțite ce străpung inima Tanamului să fie clar, nu e vina mea că tu ai părul puțin mai spre roz și degetele putin mai subțiri si unghiile mai scurte n-am venit să-ți prezint nici o moarte pentru că nașterile se află undeva înaintea noastră și viața asta a noastră e ca o doamnă delicată ca aerul și mai tristă ca luna de primăvară suavă ca brazda proaspat întoarsă și plină de o dragoste nesfîrșită pentru toate ființele acum, când te aud cum te vaiți când văd cum te rotești, fără teamă că m-ai înșela aici, în fața acestui parc am să te-nvăț să lași timpul să putrezească orb, între frunzele acestui copac surd pentru a nu-ți mai auzi glasul ochi al singurătății, știu că există și nu e vina mea că noi suntem două iar eu stau numai noaptea la pândă și sângele-mi arde ascunzându-mi furiosul plâns purtându-ți de grijă și voi rămâne aici lângă tine acoperită de frunze tu, zbor peste luminile mele care se sting nefericitul tău nume va fi scris pe apa mării că însăși marea nu se mai sfîrșeste voi rămâne să te învăț cum se poate strânge mai puțin alb și mai mult roz într-o cutie și uneori vom găsi împreună pietrele roșii așează-te lângă mine, acum să te învăț cum să reînvii în ziua de mâine cum să te auzi din nou umblând prin pașii timpului cum va răsări visul tău în fiecare zi cum numai eu, ca o trădătoare fără motiv mă prăbușesc în fiecare noapte acum când abia am început să te cunosc...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate