poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2215 .



Madim și eu
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Madim ]

2005-07-17  |     | 



Lămurire

să ne-nțelegem:
nu e vina mea
(acesta e marele păcat)
nu-i vina mea că suntem două
aceasta e vina tuturor
și eu și tu și toți sunt vinovați
eu îmi iau partea mea și te las în pace
înțelege-mă, măcar acum,
păstrează-ti cuvintele
trebuie să fie ca niște lănci ascuțite
ce străpung inima Tanamului
să fie clar, nu e vina mea
că tu ai părul puțin mai spre roz
și degetele putin mai subțiri si unghiile mai scurte
n-am venit să-ți prezint nici o moarte
pentru că nașterile se află undeva înaintea noastră
și viața asta a noastră e ca o doamnă delicată ca aerul
și mai tristă ca luna de primăvară
suavă ca brazda proaspat întoarsă
și plină de o dragoste nesfîrșită pentru toate ființele
acum, când te aud cum te vaiți
când văd cum te rotești, fără teamă că m-ai înșela
aici, în fața acestui parc
am să te-nvăț să lași timpul să putrezească
orb, între frunzele acestui copac surd
pentru a nu-ți mai auzi glasul
ochi al singurătății,
știu că există
și nu e vina mea că noi suntem două
iar eu stau numai noaptea la pândă
și sângele-mi arde ascunzându-mi furiosul plâns
purtându-ți de grijă
și voi rămâne aici lângă tine acoperită de frunze
tu,
zbor peste luminile mele care se sting
nefericitul tău nume va fi scris pe apa mării
că însăși marea nu se mai sfîrșeste
voi rămâne să te învăț cum se poate
strânge mai puțin alb și mai mult roz într-o cutie
și uneori vom găsi împreună pietrele roșii
așează-te lângă mine, acum
să te învăț cum să reînvii în ziua de mâine
cum să te auzi din nou umblând prin pașii timpului
cum va răsări visul tău în fiecare zi
cum numai eu, ca o trădătoare fără motiv
mă prăbușesc în fiecare noapte
acum când abia am început să te cunosc...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!