agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2876 .



Ca un fel de cerb, tu treci
personale [ ]
unui prieten, la aniversare

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2005-07-04  |     | 



Image hosted by Photobucket.com



Se făcea că străbăteai pădurile de humă ale oamenilor, de la naștere ursitoarele îți cântară în trei triluri simplu cuvintele și tu le-ai surâs întrebător.

Te-ai înălțat ignorând urmele celorlalți pe cărări, te-ai lăsat dus de simțurile neodihnite, netulburate de nici o zbatere de corb în zborul peste prăpăstii. Tu ți-ai căutat, copile, întotdeauna lăcașul pentru a-ți potoli setea de frumos cu o mirare revelatoare.

Ai prins fotografii ale vieții într-un cadru solitar, ca și cum fiecare tresărire de pleoapă ți-ar fi arătat o altă culoare a lumii, niciodată la fel cu o alta, redând o altă oglindire a ceea ce lumea îți arată fără pudoarea începuturilor.

Te-ai prins uneori în frunzișul înnegurat al zâmbetelor false, scuturându-le nici măcar furtunos, numai cu o plecare în altă parte, discretă, ca un fel de alungare a spiritelor negre. Þi-ar fi priit atunci, ca și acum, negativul lor, mereu îndoit între alb-negrul umbrelor, penumbrelor. Pădurile însă își au mereu nuanțele lor.

Stăm uneori pe același mal, eu îți culeg mugurii, tu îmi aduni zâmbetele de pe pietre, îmi spui că am crescut frumos, mult mai frumos decât orice altă făptură sălbatecă și îngăduința ta pură îmi lasă mereu o scoarță de vis, dincolo de care lumea îmi pare mai trăibilă cu încă o trecere.

Fie-ți drumul acolo sortit, acolo unde niciodată umbrele nu îți joacă sorocul, acolo unde apele limpezi se întorc mereu pentru a-ți lăsa viața între albia lor și capătul nesfârșit al vieților.

Drag, Daniela
4 iulie 2005

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!