În somn adânc fără de somn
Mă stigă dinspre rădăcină
Un sol
Și gama ce-o închid în mine
În păsări cuib iși face-n plete
Când valul stă velin pe mare
Plutind corabia nemișcată
Cu vântul răcoros din lună
O vaca îmi deschide ochiul
Un cal mă-ntoarce într-un punct
Înscris in buclele uitării
Viitor-Trecut
Eu nu sunt eu!
Cine sunt eu?
Tu sunt
În somn rotund
Adânc
Eu dorm.