poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1774 .



Tudor Negoescu la zi aniversara
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Madim ]

2005-03-24  |     | 



Despre poetul Tudor Negoescu s-au scris si cu siguranta se vor mai scrie multe.
Azi, 24 martie este o zi importanta in viata poetului Tudor Negoescu, o parte din colegii de poezie.ro am reusit sa-l cunoastem, ne-a trezit interesul pentru a urmari indeaproape activitatea sa literara.
Si eu ma pot mandri cu faptul ca il cunosc pe poetul Tudor Negoescu, il cunosc dupa felul in care scrie, dupa modul in care comenteaza desi nu l-am intalnit niciodata.
Vreau sa ma alatur celor dragi lui, sa-i spun alaturi de voi, colegii de poezie.ro, la multi ani, sanatate si toate cele dorite.
Ca sa il cunoastem mai bine voi posta aici un articol semnat Marian Barbu, aparut in revista "Lamura" anul III, nr. 21-22-23 2003; de altfel acesta este si articolul din care am aflat despre evenimentul de azi.
24 Martie! La multi ani, Dorun!


" Piața valorică a poemului
Tudor Negoescu


Deși nu prea tânăr (n. 24 martie 1958), editorial, poetul Tudor Negoescu a debutat matur, sub semnul asimilării benefice a poeziei moderne, de la avangarda universală și suprarealismul lui Breton, la saturația nihilistă de tip Eugen Ionescu sau Geo Bogza, Sașa Pană, Gellu Naum.
Primul volum – Arheologie în necunoscut (2001) – avea o puternică viziune a vagului, referențial în parnasianism, dar mai ales în ironia postromantică. Lipsa de acces spre misterele lumii, necunoscutul dintotdeauna, indiferent câte căi de atac ar desfășura cunoașterea, l-au determinat pe poet să se apropie de gândirea lui Blaga. La urma urmelor, de întrebările tuturor esențialiștilor care macerând impresionismul în expresionism, căutau cu obstinație limita, absolutul. Existențialiștii români, după cel de-al doilea război mondial, au căutat să reînvie suprarealismul, dar au fost blocați, începând din 1948, în mod oficial, de proletcultiști, mai apoi de… realismul socialist.
Cum Tudor Negoescu și-a limpezit suficient de bine și mișcarea browniană a poeziei de după Dec. ‘89 a convenit că nici mișcarea paradoxistă a americanului Florentin Smarandache nu-i ajustează gândul. Atunci, într-un efort normal de descarcerare a asimilării, a publicat, mai mult la îndemnul prietenilor, și al doilea volum de versuri, intitulat Premianții ratării (2003).
Aflat în postura alergătorului de fond, vizând realitatea înconjurătoare, ironia de ieri devine o satiră cu implicații sociale, pe care pecetea de silă se instalează acum confortabil la nivelul stării de a fi, iar în plan socio-profesional, unghiul se închide în ceea ce detașat Tudor Negoescu numește ratare. Poetul nu caută o expunere a cauzelor, ci mai degrabă o desfoliere a efectelor, multe dintre ele observate pe viu, cu tendință păgubitoare de a fi generalizate. Nu realitatea exterioară, în primul rând, determină forma de manifestare a realității interioare ? Doar de aci, gândirea așază în baza de date stimulii provocatori de cuvinte și întoarcere sau răsfrângere într-o sintaxă proprie, cu lexic adecvat, impresii, atitudini; în ultimă instanță, un sistem de comunicare original sau nu.
Poemul care deschide volumul – Acrobat în cădere – se recomandă a fi un autoportret cu infiltrații sociale numeroase. La Judecata de Apoi, poetul trăiește speranța că doar lacrima îl va salva de la uitare, iar Dumnezeu îi va ierta… păcatele.
Ca la un bilanț pilduitor, înainte de trecerea Styxului, poetul vrea să pună în stare de libertate și iubirea, amintirea ei (Revolta amintirii că te-am iubit). Parcă un Dimitrie Stelaru, membru marcant al „generației pierdute”, sărac lipit pământului, se mai exprimă astfel. Complementar, Tudor Negoescu notează: „o închisoare care își devorează,/ din prea multă iubire/ deținuții:/ viața mea fără tine” (Viața mea fără tine).
Cu un scepticism supravegheat intelectual, tocmai pentru a-și păstra ieșirea din rând, neantul devine și el obiect poetic. Ei, de acum, Tudor Negoescu își deconspiră subiacent lecturile – Biblia, Faust, Luceafărul. Toate racordate la o viziune postmodernă, aparent a concretului, dar de fapt, în structura subtextuală, ținând de înălțimea romantică, încărcată de cosmic și de nevăzutul lumii, filtrat la perceperea îngerilor păzitori. Unul din ei îi poruncește: „ Lasă-mi sufletul dacă vrei să zbori,/ lasă-mi sufletul și-ți voi împrumuta/ pe termen lung aripile mele.”
Suspectându-se pe sine, în stare de trezire, poetul pronunță: „Dar mie mi se făcuse deja lehamite/ să tot zbor ajutat de proteze;/ mi se făcuse silă de-atâta nemurire/ împărțită cu ajutoarele umanitare,/ prin piețele orașului” (Neantul își adulmecă prada(1)).
Ca și în poemul al doilea, cu același titlu, Tudor Negoescu alternează partea religioasă a limbajului cu elemente ale cotidianului bizar, confirmând parcă eliadesc căderea sacrului în profan, intrarea îngerilor în starea de primitivitate rurală (ca la Blaga și la unii gândiriști). Negoescu se apropie mai mult de evidențierea păgânismului nostru dacic, perpetuat în timp prin genetic, urcând spre mental. De aceea, apocalipsa a prelungit nepermis de mult așteptarea, ajungând până la vremea … tranziției nostre. Ce-i rămâne creștinului ? Răspunde poetul: „păpușa gonflabilă a iluziei”, pe care o umflă Dumnezeu anume pentru noi (Apocalipsă în tranziție).
Întoarcerea Generației ’90 spre poezia lui Bacovia s-a făcut din calcule de revoltă, nu de continuitate; de adorație, nici atât ! Deși Tudor Negoescu nu poate fi aliniat zgomotoasei generații (mai mult bucureșteană și craioveană!), invocă și el poema Plumb. Scopul? Justificarea de a fi trezit poemul pur (muza adormită, nu?!) la viața… cuvintelor și a registrelor de așezare în pagină: „Să-l fi lăsat să doarmă acolo,/ înghețat în iarna polară/ a cuvintelor pure, nerostite,/ ca pe un monstru de bâlci/ în borcanul cu spirt alb….” Descindere nobilă din Oul dogmatic al lui Ion Barbu! Dar împreunarea a avut loc (atenție!) „între iubirea mea cu/ voluptoasa iluzie” (Răstignit pe o Golgotă de cuvinte).
Neantul și iluzia se întâlnesc osmotic în poemul Mlaștinile nu au amintiri. Ca altădată Ruxandra Cesereanu, Negoescu se roagă: „ Mai ține-mă, mamă, în burta ta/ de balenă, unde e cald și bine,/ îi strigam eu nopții./ Nu mă lepăda așa, ca pe Iona/ buhăit și neras de trei zile,/ nu mă azvârli în lumea aseptică/ a celor puternici și bogați/ cu duhul…/ Nu mă da pe mâna călăuzelor/ care știu drumul spre Rai/ chiar cu ochii închiși” (Tehnicile extazului).
O repede trecere în revistă a acțiunilor unor indivizi preocupați de viitorul lor, postum, îl ispitește și pe poetul de acum. El n-are altă avere decât visele agonisite de-o viață. Conchizând sorescian, datorită inflației, vrea să întreprindă unele demersuri pentru soarta cuvintelor sale cărora le-ar sta foarte bine într-o bancă special amenajată. Detașat, poetul nu va mai avea grija zilei de mâine. De acum nu i se vor mai ridica prea multe semne de întrebare (Bancă de cuvinte).
Tudor Negoescu se dovedește un poet autentic, cu ambiții justificate de a recupera poemul, formele lui moderne de cunoaștere. Când un scriitor sparge crusta versificărilor clasice, fiindu-i indiferente formele simple de comunicare și caută reflecția, ideea care o prezidează, trebuie să recunoaștem că se află în aproprierea consacrării.
O notă deloc fugară: dacă poemele din volumul Premianții ratării ar fi traduse în S.U.A., Tudor Negoescu ar deveni un scriitor de referință pe piața poemului. Ba, chiar dacă volumul ar candida la premiile Uniunii Scriitorilor de anul viitor, cu siguranță el poate fi măcar nominalizat, prag de atenționare valorică!"


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!