așez pantaclul între sprâncenele negre ale fecioarei
crestând cu pumnalul picioarele timpului
lumina îmi iese din piept
șerpuiește prin umăr
și desenează o pentagramă albastră
în jurul purtătorului de pocal
roșul se face sabie
căldura vine întotdeauna din dreapta
împrejur cercul de foc
vibrează în ritmul snopilor de grâu
nu te voi lua cu mine să vezi flacăra sfânta si fără formă
ascultă vocea arderii
simte puterea pământului
Tipheret
îmi va fi martora legământului
în numele secret al zeului ce se exprimă în liniște și prin nimic
consacrat deschid arcana orientului
trezesc clopotul-curcubeu
al acestui templu pecetluit cum se cuvine

* * *

mesagerul lasă batista să cadă
privesc femeia biciuindu-se cu iluzii
în duelul cu palmele olarului
apoi îi sărut trupul încă netocmit
în lumea unde merele
sunt pedepsite în dulceață
să-și afle ursitul
pictez în umbre nudul unei flori
niciodată mirosită
dezleg sufletul
într-un roi de fluturi
și-a săpat mușuroi
uitarea si noaptea
de parcă cel din urmă frig
și-ar fi găsit odihna
în mine