Iubirea visata este calatorul absent care rataceste prin spatii de nisip si bezna ,care se scurge in suflet prin
clepsidra timpului in care asteptarea picura sperante si vise.
Iubirea plamadita din vise este intotdeauna pura si frumoasa,caci imaginatia idealizeaza si infrumuseteaza chipul iubirii.
Iubirea ornata cu fluturii albi ai ingerilor nostri creste
intr-o dorinta de inaltare si zbor a gandurilor atinse de iubire, care se desprind de trupurile noastre flamande de
daruire,suspine si de dorinta, care maculeaza iubirea.
Iubirea este calea spre implinire ,cand umplem secundele
goale cu plinul fiintei visate, cuvintele seci cu zbuciumul
tacerii amintirilor despre fiinta iubita.
Iubirea isi gaseste cuib in ochii ce ard in gerul pustiu si
aprig suflat de trista realitate care ingroapa visele si
sperantele.
Intrebarea pe care ne-o punem: "unde esti, Iubire?",
asteapta raspuns, iar imaginea idealizata a iubirii
asteapta sa fie incarnata intr-un "EL" ,care sa nu
dezamageasca asteptarile si visele.