„E umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă și tristă mirare
Voi duce-o în suflet mereu”

Odată am visat pentru femeia aceasta. Am visat prostii. Că mă iubește, că mă poate iubi sincer, pe mine- o urâciune a lumii. Că poate ține la mine- în vre-un fel-vre-odată.Am visat că putem fi împreună, că putem fi fericiți.
Odată am trăit pentru femeia aceasta. „Și-ți vei uita părinții și frații și vei pleca cu.ea..”- sincer, exact asta am făcut. Am lăsat deoparte orice urmă de bun simț, am uitat de orice fel de reguli. Am călcat orice fel de convenții. Am crezut, am sperat. M-am amăgit și am trăit cu bună știință în amăgire, am trăit cu bună știință în minciuna mea proprie. Pentru un abur. Pentru o străfulgerare. Pentru un zâmbet. Pentru un fluture toamna, târziu. Pentru ea. Pentru Camelia C. Pentru zeița mea. Pentru visul meu. Pentru femeia-copil,pentru cea care mi-a chinuit/înfrumusețat opt ani din viață și-mi chinuie gândurile de-atunci.Pentru ea, femeia cea pură.Pură față de mine. N-am atins-o niciodată. Nici măcar cu gândul. „Eu te respect și vreau să fii a mea de tot...numai de tot”. În realitate- era femeia tuturor bărbaților căsătoriți din Comoti.
Odată am trăit prin femeia aceasta. Toate gândurile mele, toate ideile mele, toate visurile mele...tot trecea prin ea. Eram pământul în care creștea și prin ea ajungeam și eu, încet și chinuit la soare.Era Lumea pentru mine- și nu vroiam să cunosc altă lume decât ea.M-am certat cu toți cei care încercau să ne despartă, cu toți cei care încercau să mă convingă că nu suntem potriviți.
Odată am sperat prin femeia aceasta. Am uitat cuvântul „eu” pentru cuvântul „noi”. Și am uitat că numai Dumnezeu poate face planuri de viitor. Și, că orice planuri de viitor implică, obligatoriu, cifra 2. „Ești mult prea posesiv, încerci să-mi aranjezi viața așa cum vrei tu....”.Am făcut planuri de viitor, mii de planuri de viitor...”iau doctoratul, îți fac și ție teza, într-un an sau doi îl iei și tu, plecăm în străinătate, avem viitorul în față”.Aveam viitorul în față. În 1993 mi s-a oferit un post de conferențiar la Institutul de Informatică din Bonn.Slujbă extrem de interesantă. Exista un singur clenci. Trebuia să fiu căsătorit.”Nu mă voi căsători cu tine pentru așa ceva...”
Odată am gândit pentru femeia aceasta. I-am întins mii de porți pentru ca să-i fie mai bine, pentru ca să poată sălta. Am dus-o în străinătate. I-am arătat lumea. I-am arătat cum se poate trăi. Altfel. Cum poți să fii fericit, pur și simplu.
Odată am fost fericit pentru femeia aceasta. Am fost fericit prin femeia aceasta.Singurele mele clipe de fericire au fost legate de această femeie. De câte ori vreau să mă simt bine mă gândesc la clipele cu ea. Și, evident, la greșelile pe care le-am făcut de fiecare dată...
Odată- acum treisprezece ani m-am reîntîlnit cu o fostă colegă de facultate. Eram amândoi după evenimente nefericite- eu îmi pierdusem tatăl, ea se vindecase (relativ recent) de TBC. „Să-i spuneți șefului că poate să-i dea locul meu altcuiva. Eu nu mă mai întorc din spital”. Chiar și numai pentru asta încă o mai iubesc.
Odată, acum treisprezece ani-astăzi- am fost împreună să vedem "FlashDance" la Cinematecă.
Odată, acum treisprezece ani am început să învăț ce înseamnă fericirea...și speranța...și, mai ales, teama.