agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3278 .



Nevoia de modele
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [caminomiki ]

2004-12-25  |     | 



“Iubirea adev`rului se arat` \n tendin]a de a descoperi [i pre]ui binele”
J. W Goethe


“S` avem dreptate cu socotin]`, cu modestie [i-n chip \ng`duitor. S` nu aplic`m legile, chiar [i bune, cu cerbicie [i f`r` discern`m~nt. S` avem \ntotdeauna vie, \n sinea noastr`, con[tiin]a relativit`]ii lucrurilor [i s` ne ferim s` fim mai logici [i \ncrunta]i, s` devenim severi, c`p`]~no[i, cruzi [i inep]i ai ideilor pe care le consider`m drepte [i \ntemeiate. Suntem prin fire expu[i primejdiei de a ne lua prea \n serios, \n tragic. S` ne deprindem a z~mbi, de nu logica de ghea]` [i gravitatea teroarei [i torturii, omorului [i dela]iunii ne vor pierde, doar z~mbetul [i modera]ia, doar ele ne pot salva. Ele sunt singur antidot \mpotriva otr`virii sufletului [i min]ii cu fanatism.”

Am tr`it experien]a acelei false rigori habotnice, a fanatismului degradant p~n` la samavolnicie.
Tipurile umane n`scute \n acest creuzet al fricii [i-au falsificat con[tiin]a, dedubl~ndu-se mereu \n alte [i alte avataruri ale pref`c`toriei. Au tr`s`turi s`r`cite, schematice. Ele mimeaz` ceva din ceea ce reprezint` un OM. Nu [tiu ce \nseamn` sacralitatea adev`rului [i for]a creatoare a limpezimii luminii. Le este fric` de claritate. Ele nu pot tr`i dec~t \n col]uri \ntunecate ale vie]ii, ascunse \n locuri ferite de senin`tatea luminii. Copii ai la[it`]ii ei nu pot privi \n fa]`. Frica obscen` [i dezumanizant` pe care au \ncercat s` o insufle oamenilor s-a \ntors \mpotriva lor. Se simt bine numai \n obscuritate, lumina le-ar denun]a pornirea b`nuitoare [i morbid` de a suspecta totul. Ei nu au reprezentarea onestit`]ii [i simplit`]ii cinstei. Aceste concepte le sunt cu totul str`ine. Ei nu pot tr`i dec~t \n minciun`, pref`c`torie [i suspiciune. De aici [i \ncr~ncenarea \nd`r`tnic` [i neputin]a de a z~mbi, de a acorda celuilalt minimum de bun`voin]` .
Cum ar ar`ta via]a unui rom~n modelat` pe structura acelei cumsec`denii pentru care i s-a dus vestea : bonom, plin de \n]elepciune [i \n]elegere, t`ria [i puterea \i dau posibilitatea \nf`ptuirii temeinice . Nu ho], nu mincinos, nu tr`d`tor [i la[, ci acel om care vine [i \]i alin` o ran`, cel ce se las` pe el pentru a ajuta, cel care [tie s` corijeze gre[eala f`c~nd loc \ndrept`rii [i \n el \nsu[i [i \n cel r`t`cit \n salb`ticie.
P~n` \n 1989 noi rom~nii ne-am transformat \n fiin]e s`r`cite \n substan]a noastr` spiritual` p~n` la dezintegrarea respectului f`]` de sine, fa]` de semeni [i fa]` de tot ce poate fi bun sim].Am proliferat \ntr-o aparent` a[a-zis` “moral`” moned` calp` a adev`ratei ordini fire[ti l`sate de normele morale ziditoare [i creatoare de valori sociale. |n acel Decembrie de har ADEVARUL spus de to]i [i m`rturisirea lui DUMNEZEU a speriat [i frica cea de toate zilele s-a amplificat p~n` la paroxism. Era o reac]ie de fiar` \ncol]it` asemeni celor din basmele cu zmei sup`rat` c` i se poate lua prada [i tributul pe care oamenii obidi]i de samavolnicie, \l pl`teau p~n` atunci.



Ceea ce se \nt~mpl` acum la noi nu este dec~t rodul g~ndirii acestor copii ai obscurit`]ii [i fricii. Ordinea, claritatea, dreptatea , cinstea, \n]elegerea, respectul trebuie cu orice pre] s` dispar`. Nu se poate tr`i \n aceste coordonate. Amputa]i \n capacitatea noastr` creativ` [i profesional` nu putem construi ceva temeinic [i folositor. Se poate \ns` s` oblig`m pe al]ii s` munceasc` pentru noi. Trebuie doar s` existe cu orice pre] o “b~t`” \n m~n` [i s` se loveasc` \n acei ce pot munci. Asist`m acum la o goana dup` prad`. Apoi vine obsedanta fric` de a nu fi descoperi]i, de a nu mai avea puterea de a manipula naivii . De aici manifes`tile paradoxale cu care se confrunt` societatea rom~neasc`.

C~nd vom renun]a la statutul de slug` ?

Oare de ce \[i interzic rom~nii dreptul la demnitatea de a crea [i a realiza din acest p`m~nt o gr`dina a prosperit`]ii [i libert`]ii ?
De ce ne este mai u[or s` fur`m, s` min]im [i arunc`m cu noroi \n ceilal]i, c~nd ar fi mai u[or s` ne vedem propriile gre[eli [i s` le \ndrept`m. Dac` nu consim]im liber la demnitate ea nu exit`. Aceasta nu se poate ob]ine prin constr~ngere. Oare rom~nul nu poate fi dec~t slug`?
Aceast` slug` are dreptul s` devin` OM. P~n` acum nu ne puteam permite luxul acesta. Oare s`r`cia ne-a dezumanizat \ntrat~t \nc~t nu putem s` dorim mai mult dec~t o bun`stare ob]inut` prin furti[ag [i minciun` ? Acestea erau apanajul unui regim \mpotriva firii. Comunismul nu a avut drept scop dec~t dezr`d`cinarea \n noi a \n]elegerii [i respectului pentru semeni (atributele unui umanism binecuv~ntat) care ne d` putere [i libertate. Comunismul avea nevoie de sclavi, de exemplare umane f`r` g~ndire [i f`r` personalitate. Tot ce insemna individualitate era distrus printr-o nivelare continu` a con[tii]elor prin fric` [i teroare absurd`, prin umilire [i deposedare abrupt` de tot ce apar]inea individului, tot ce-l individualiza era anihilat. Dar acum ce ne lipse[te oare de nu dorim s` avem verticalitatea simpl` prin lucrul corect [i bine f`cut ? Ce neputin]` boln`vicioas` ne duce mereu spre starea de slug` josnic`, asemeni c~inelui \nstr`inat [i par[iv care, dup` ce i-ai dat s` m`n~nce, vine [i te mu[c` cu sete c~nd te-ai \ntors cu spatele .
Dar de ce s` nu ne vindec`m de stigmatul slug`rniciei? De ce s` nu \ncerc`m s` redevenim fiin]e umane, rom~nii de care poetul spunea cu m~ndrie :"rom~n zice - viteaz zice !" Si nu ne trebuiei vetejie pentru a ne recunoa[te gre[elile, pentru a \ndrepta \n noi sl`biciunea, del`sarea, oportunismul [i a \ncerca s` redevenim ceea ce ar fi trebuit s` fim : oameni adev`ra]i.
“Este nevoie de un aprig rechizitoriu \mpotriva dogmatismului, intransigen]ei, fanatismului [i falsei gravit`]i. |n]elepciunea se dezice de orice form` de absolutism [i t~mp` habotnicie” . Avem nevoie de firescul cotidian, de bun`voin]a deschis` spre ceea ce este bun [i frumos.

Am avut drept modele ni[te fiin]e monstruoase stigmatizate de crimele [i atrocit`]ile de neimaginat f`cute asupra semenilor lor ( un Hitler, un Stalin, [i o pleiad` de cozi de topor \nf`ptuirori ai terorii decretate ... ) – am \nv`]at s`-i adulam, s`-i sl`vim cu slug`rnicie anul~nd \n noi dreptul de a alege ce este valoros [i demn de respect. At~ta pref`catorie ne-a transformat \n fanto[e caraghioase. Este greu acum s` re\nv`]`m s` fim noi \n[ine.
Sunt oameni care poart` \n ei pecetea destinului uman demn. |n lumina lor str`luce[te adev`rul limpede [i simplu ca razele soarelui de diminea]`. Aceast` lumin` cur`]`, iart`, nu ]ine minte r`ul, nu dezn`d`jduie[te, nu pizmuie[te, “nu se bucur` de nedreptate ci se bucur` de adev`r. Nu se laud`, nu se poart` cu necuviin]`, nu caut` ale sale, nu se aprinde de m~nie, nu g~nde[te r`ul” – pentru c` aceast` lumin` este DRAGOSTE de oameni, de via]`, de adev`r, ziditoare de libertate. Ace[ti oameni se pot numi : Iustin P~rvu, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca [i multe alte nume spre care ne \ndreptam ca spre izvoare vii. Ei sunt potire de spiritualitate. Ne deschid sufletul spre aceste daruri. Le avem \n noi dar nu le recunoa[tem pentru c` ne-am \nstr`inat [i nu mai [tim ce-i bine [i ce-i r`u.
Ace[ti oameni sunt c`m`ri ale fericirii [i oglinzi \n care ne vedem str~mb`t`]ile, murd`ria sufletului nostru chinuit [i, mai mult, prin ei putem cur`]i, lumina [i des`v~r[i fiin]a noastr`.
Nu este la \ndem~na noastr` s` ajungem la des`v~r[ire dar s` tindem m`car spre bine ar fi o alternativ` la oferta pe care istoria ne-a f`cut-o [i pe care am experiment-o \n secolul XX.
{i totu[i binele ca [i frumosul ca [i alte valori instituite de oameni sunt relative . Cine [tie ce este bine pentru vecinul meu ? Trebuie s`-mi dau seama c` numai el poate hot`r\. Nu am dreptul s`-i impun binele meu. Avem nevoie de libertare – “libertatea cuv~ntului [i de expresie; libertatea fiec`ruia de a se \nchina lui Dumnezeu \n felul s`u; libertatea de a nu suferi de lipsuri; libertatea de a nu ne teme” ([i lista poate continua).
Ne putem alege oricare modele vrem dar, adularea lor, sl`virea lor, urmarea exemplului lor s` nu deranjeze, s` nu impun` altora op]iunea noastr`. S` nu ne credem noi st~p~ni peste adev`rul absolut pentru c` numai Dumnezeu poate fi astfel.
Ce bine ar fi s` ne vedem m`sura [i limita puterilor noastre !












.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!