Cred ca mi-ar placea foarte mult sa fug si sa ma ascund intr-un basm…Un basm care sa ma protejeze de secolul 21… de extraordinarul progres al omenirii… de telejurnalul de la ora 17… de cablul… de absolut orice. Dar de mediocritate, de banal, sau Doamne fereste de prostiei?
Habar n-am!
Poate un prezervativ ar fi mai potrivit decat un basm.
Dar, na! Ar fi multimea indignata si cine stie?
Cum sa ranesc eu bunul dansei simt ? Si pana la urma de ce as face-o?

In fata unei icoane toti suntem egali.
Pretentiile noastre se risipesc la intrarea in biserica.
Acolo ne gasim brusc motiv pt a trai.
Pentru fiecare dintre noi Dumnezeu pare la un moment dat plecat.
Dupa zile sau ani intregi de pangarire aflam ca a fost plecat in vizita, la oameni cu mult mai saraci decat vom fi noi vreodata.
Saraci cu duhul…
Nicicand.