agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1993 .



PATOLOGUL
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2006-11-28  |     | 



PATOLOGUL

Marea minune ce curge în sufletul slab, ascunde tristețea ce traversează binemeritatul prag. La adăpostul miniatural al servajului, se aruncă mândru să ia puterea ce vine. Construiește cu un farmec aparte, fără să-și dea seama, conflictul de interese ce se amestecă în marea mulțime de nepătruns. Labilă viața, stă pitită în trestia de pe acoperiș, ce mișcă încet spre transportul de gheață. Macaragiul, se bucură că este alături să-i explice despre ce este vorba. Ascultă în tăcere comanda și rezolvă problema mulțimii. La drept vorbind este mulțumit de prezența numeroșilor fani ce se cred infailibili, dar ei nu sunt decât o adunătură fără valoare.

Valoarea este dată omului de forma guvernabilă ce curge la putere. Puterea nu-l poate amenința pe individ, dându-i de știre despre cuprinsul de fapt al codului bunei maniere. Maniera, ce așează ușa la locul ei, fără să cuprindă ce este rău în esența sa.

Adulmecând stă să prindă vântul care nu se mai ivește în bătaia lungimi de vorbe, ce se însumează în tot cuprinsul său. Măgăreața, este căzută demult, neavând ce să-i facă nimeni din stirpea sa. La mijlocul drumului parcurs, se ivește mirele, care pune întrebări în stânga și-n dreapta, dar cea mai persistentă fiind întrebarea, „pentru ce?”, nevenindu-i nici lui să creadă că este însurat.

Pe bordura străzi, stă îngâmfat și privește zâmbind propovăduitorul, care spărgând semințe nu-i vine să creadă ochilor, ce vede. Viitorul de catifea, ce se ascunde în privirea tinerilor, este cam de mucava.

Serpentinele ce duc la uniformizarea în final, a discipolilor lumii, dă de bănuit acum, nelăsând loc de speranță. Ea este neasemuită în rândul faliților, ce stau și se uită mirați, uni la alții, așteptând să cadă bomba. Bomba, cade dar în grădina vecinului, ce a lăsat poarta deschisă și i-a intrat capra lovită de streche.

La cheremul ei, stau rânjind megaliții, neînțelegând pentru ce s-au aprovizionat cu carne proaspătă, acei bijutieri. Micuțele animale domestice, sunt acum vânate, fără drept și respect, față de stirpea animală. Patologul, le pune verdictul și apără infinitul etern.

DRAGOȘ NONCIU


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!