agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3147 .



Gȃnduri
eseu [ ]
(Să fie eseu? Să nu fie?)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Sextus Empiricus ]

2008-10-09  |     | 



Montaigne : „Diogene și Heraclit au fost doi filosofi, dintre care, cel dintȃi, găsind deșartă și de rȃs starea omului… făcea năzbȃtii rostogolindu-și butoiul și dȃnd cu tifla marelui Alexandru, socotindu-ne pe toți muște sau bășici umflate de vȃnt…[Ȋn schimb] Heraclit, fiind-i milă și înduioșat de aceeași stare a noastră, avea fața mereu întristată și ochii plini de lacrimi.

’……alter
Ridebat, quoties a limine moverat unum
Protuleratque pedeum; flebat contrarius alter’ (Juvenal, ’Satire’, X, 28) ” [1]

Acum, Diogene rătăcește (doar aproape) la fel. Căci dȃrdȃie zgribulit. Butoiul i-a dispărut (în altă dimensiune; luȃndui-o înainre). Nu mai are nici măcar bani pentru uleiul lămpii cu care să caute, prin populații, un OM.

Heraclit – se distrează.

Plăcile tectonice - înainte, în timp ce și după marea rebeliune din Kronstadt - și-au urmat (și își) urmează drumul nestingherit.

Numai Þuțea ricanează (frumos): „Nu există libertate imanentă pentru că însuși Kant mărturisește în ’Critica Rațiune Pure’: ’Două lucruri au mișcat deopotrivă sufletul meu: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine’. Spunea că el este propriul său legiuitor și stăpȃn. Lucru la care am făcut așa: pȃrț! Așa e el legiuitor și stăpȃn, cum sunt eu popă, aici, în cartier. Cum să fii legiuitor și stăpȃn într-un univers în care ești înlănțuit? [Ȋn] Universul actual, la ultima galaxie care merge spre roșu în direcția Doppler, la 14 miliarde de ani lumină – nu-mi ajunge camera asta să aritmetizez – mai poți fi propriul tău legiuitor? Știți dumneavoastră unde e omul, în imanență, absolut liber? Ȋntr-o bisericuță de lemn din Maramureș, unde sacerdotul creștin vorbește de mistere, de taine și se lasă învăluit de ele ca și credincioșii!”

Iar noi: în lumea asta instantaneu manelist-globalizată (suntem mȃndrii că am servit mapamondului un brend), agonizăm pieptănȃndu-ne pe chelii; tot așa, cu părul într-o parte!

NOTA
[1] De îndară ce au ieșit din casă, unul a început să rȃdă, iar celălalt să plȃngă



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!