Nemișcare..., liniște..., calm..., armonie..., pace. Atât de relaxant! Se mai aude doar ticăitul ceasului care îmi amintește că totuși timpul nu s-a oprit, cum am tendința sa sper. Ce bine ar fi să poți să oprești totul pentru un minut măcar! Un minut în care să respiri adânc și să te odihnești un pic, să te desprinzi puțin din vâltoarea vieții, din graba și stresul și oboseala zilnică...Numai dacă te oprești puțin îți dai seama cât de repede trece timpul, fără să realizezi câte lucruri interesante și frumoase sunt in jurul tău. Dacă nu ești atent, dacă te lași prins de grijile cotidiene mereu, o să vezi într-o zi că ești deja bătrân, că viața a trecut pe lângă tine fără să înțelegi nimic din ea, că nu ai realizat nimic. Atunci totul o să ți se pară fără sens, gol și șters pentru că nu vei mai avea puterea să înțelegi, să privești lucrurile cu adevărat importante...
De aceea oprește-te, te rog, acum cât încă mai ai timp și privește în jurul tău! Privește oamenii, copacul acela înflorit, nu te simți mai bine? Până acum nici nu ți-ai dat seama de parfumul cireșului pe lângă care treci în fiecare zi, poate nici nu știai că este primăvară...Vezi? Viața poate fi și frumoasă...

04.02.1999