Dumnezeu mi-a spus: "Îti dau un metru cub. Te gandești trei zile si vii la mine din nou. Ti-l voi umple cu ce iti dorești." Am plecat. Nu imi doresc nimic. Am murit fericita. Am trait, am iubit, am avut cei mai buni prieteni... i-am pierdut dar... i-am avut... Poate ca imi doresc totuși doar viata... dar nu mai e acum. Doar una am si-mi e luata. Nu-i nimic. Ma adaptez si la moarte. Acum doar ma conformez. Am un metru cub și trebuie sa-l umplu. Cu aer ma gandeam eu razand... dar nu... cu Dumnezeu nu glumești... e o porunca si daca in 17 ani am inceput sa alunec pe o panta a necredintei acum ce am de pierdut? Viata? Mi-a luat-o deja... Familia? Nu o mai am... Prietenii? M-au parasit inainte de a mi-i lua El. Mi-a spus ca nu am fost fericita. Ca nu i-am descoperit creatia, ca viata nu e ceea ce ma inconjoara doar pe mine, ca am fost egoista, ca am trait doar pentru mine. Nici acum nu cred ca am greșit. Eu sunt omul. Centrul Universului. E viata mea și e dreptul meu sa o ridic pe un piedestal impingandu-i pe ceilalti mai jos. Adevarul e ca suna cam egoist...Dar e parerea mea si cine e Dumnezeu sa mi-o judece? Culmea ironiei, nu? Bine atunci. Ma intorc! Uite un copil... Așa am fost si eu. Dar nu traiam pe strazi... Oare el ce ar pune intr-un metru cub? Ma duc la el. Vreau și eu sa te intreb ceva. Cu ce ai umple tu un metru cub? Raspunde scurt: "Cu fier." De ce? "Pai daca e sa cantaresc un metru cub de fier scot un pret bun pe el." Zambesc. Ma priveste ciudat. Apoi fata i se lumineaza. "Ba nu! Cu aluminiu! Da! E mai scump asta!" Acum rad. "Ba nu! Cu aur!" Rade și el. "Pai da! Cu aur.Il schimb in bani si o opereaza pe mama." Asadar are o mama... bolnava... Plec. Nu zic nimic. Uite o familie: parintii si fetita. Imi raspundeti va rog la o intrebare? Cu ce ati umple un metru cub daca ati putea alege? Mama raspunde repede: "Cu apa calda. Ca avem atatea datorii la intretinere!" Raman uimita. Pai ai un metru cub și il umpli cu apa?! O aud pe fetita: "Dar ce e un metru cub?" Pai o cutie.Asa cam cat cutia de la televizor. "Aaa! pai cu jucarii! Ba nu! Cu ciocolata ca mama nu-mi ia. Cica-mi strica dintii." Fac doi pași inapoi. Ezit. Sa aștept raspunsul tatalui? Nu mai e nevoie... Ma indepartez. Uite liceul... și profii... Am invatat. Cand am vrut ce-i drept... Dar ei nu stiu. Oricum nu ma recunosc. Cu ce ati umple un metru cub? Ezita. Pentru un moment am crezut ca aici voi gasi solutia problemei mele. Și vine raspunsul: "Cu carti! Cu toata știinta ce ar incapea acolo!" Ma incrunt. Nu... Mie cartile nu-mi aduc fericirea. Ma insingureaza. Nu doar carti... Ies pe poarta. Calc in aceeași baltoaca din dreptul ei. Ma mir ca e tot aici. Caldura nu a evaporat-o. Cred ca s-a scurs un metru cub de apa aici... Sa umplu un metru cub cu știinta? Sa am parte de cunoastere? Nu. Ea m-a dus la pierzanie. Am reflectat prea mult asupra vietii. Acum am moartea... și e eterna. Pe ea nu o mai pun la indoiala! Merg. Ma impiedic si dau peste un barbat imbracat intr-un costum negru. Cravata e roșie. Nu va suparati... Aș vrea sa va intreb ceva. Daca ati avea un metru cub cu ce l-ati umple? "Pai ce intrebare e și asta? Cu bani! Adica cu lei noi. Multi! In bancnote cat mai mari ca sa fie o suma cat mai mare. Ba nu! Cu valuta! Da... nu cu dolari ca scad mereu. Cu euro ca așa se poarta acum" Iar bani... imi spun in sinea mea. Ii stralucesc ochii... Nu sunt ai lui. Se innegresc. Imi da fiori. Ma indepartez fara sa mai spun ceva. Simt ca ma innegresc. Precum monedele acelea de 5 bani. Ruginește ceva in mine... Ma opresc la semafor. Iar se aduna multa lume. Profit de așteptare si ii pun aceeasi intrebare batranei de langa mine. Cred ca are 70 de ani. "Cu medicamente mamuca... Ca sunt bolnava si tare imi doresc sa apuc și eu 2010." Pai eu am murit la 17 ani... Si nici nu o sa mai apuc 2010...Dar de ce am murit? Nici asta nu mai stiu... Ehh... Lasa ca imi aduc eu aminte. Pașesc de pe bordura pe strada. Alunec... Ma scufund și e atat de intuneric... E noapte. E luna plina. Visez ca mor. E cald tare. Ma arde ceva. Ma dezvelesc. Tot arde. Conștiinta? Nu... O flacara?! Ei, acum e culmea! Doar nu sunt flacarile iadului. Azi dimineata am vorbit cu Dumnezeu și a zis ca am trei zile la dispozitie! A da! Trei zile... Nu și trei nopti... Bine... Profit de noapte si ma gandesc. Ceva miroase a mucegai... Ma intreb ce? Iar imi pun intrebari! Nu e bine! Miroase a mucegai pentru ca așa trebuie. Da! Așa a vrut Dumnezeu. Are el motivele lui. Iar rad. Iar nu cred. Iar nu mai am credinta. Pai e noapte, dar unde e lumina? Stai ca aprind o lumanare. E focul iadului. Lasa ca doar așa sa se mai fac lumina in Rai... Rad iar. Parca am mai auzit undeva vorbele astea. Nu mai conteaza... Ba da! Intr-o carte! Dar nu mai știu cum se numea... Mi-a placut ceva de acolo ca ii unea pe Dumnezeu și pe lucifer in aceeași putere... Nu mi-au placut niciodata noptile... Prea multe umbre... Mai ales ca imi facusem un obicei in a dormi dupamiaza. Si imi deschideam astfel un tribunal noaptea. I-am judecat si i-am condamnat pe multi la moarte noaptea. Ziua ii inviam ca erau prietenii mei... și iar ii ingropam. Ii mai ingrop o data, o ultima data. Dar nu noaptea asta. Cealalta.
Ma rasucesc. E lumina afara. Ma orbește ceva. Ignoranta. A mai trecut o noapte. Am uitat-o. Nu am pretuit-o. Revin la problema mea. Am un cub. Un metru cub. Gata. Nu-l mai umplu cu ce vor altii. Schimb strategia. Nu mai intreb... Ma intreb. Parca aveam un șervetel prin buzunar. Aa da! Si pixul pe care l-am luat cand am semnat la intrarea in Rai. Nu știe nici Sfantul Petru ca l-am luat. Sau poate stie ca lipsește dar nu ca l-am luat eu. Desenez un cub. Parca o mai aud si acum pe doamna invatatoare: "Invatati subdiviziunile metrului!" Le-am invatat pana la urma. Pai hai sa le și folosesc... pai il impart in centimetri cubi. Si ce sa pun in ei? Acelasi gand care ma amuza: aer. Pai de ce anume am nevoie ca sa fiu fericita? Bani, sanatate, prieteni, familie, știinta, iubire, lumina, odihna, aur, internet, sport, un caine, bijuterii, carti de comentarii, optimism, o vacanta la mare, intelegere, putere, autocunoaștere... Mai trag o gura de aer... Aa da! Aer. Pai și cu aer il umplu ca sa am ce respira. Dar nu prea mult ca ocupa mult loc si apoi nu mai incape aurul baiatului de pe strada. I-l dau lui daca imi incap destul de multi bani... Cu ei chiar o sa-mi cumpar multe... Si o sa fiu fericita... Iar simt ca ma innegresc. Servetelul se umple cu praf de rugina... Se scurge ceva din trupul meu. E praf. E rugina de pe șervetel... Imi vad reflectia in geamul acela. Mi s-au innegrit ochii si mie. Ma scutur. Nu vreau bani. Ma dezgusta. Așa cum m-a dezgustat omul acela de ieri. A trecut asa de mult de ieri... Iar se intuneca... Dar nu mai e noapte... Eclipsa? Inca una? Bine! De ce nu? Ma uit la soare. Ochii nu-mi mai sunt negri. S-au luminat. I-am luat lumina. Soarele moare. E facut ca sa moara. S-a jertfit pentru intuneric. Dar e lumina in ochii mei! Bine atunci... Aștept noaptea... A venit. A venit și momentul judecatii. A mea. Nu cea de apoi. Nu blestem. Pedepsesc! Cei ce mi-au facut rau, cei ce au mintit sa traiasca veșnic! Sa nu vada intuneric! Numai lumina! Sa traiasca orbiti de lumina pe care dealtfel multi și-o doresc... Sa traiasca veșnic! Sa nu semneze condica Raiului! Nici macar a iadului! Nu o merita! Sa traiasca! Eu am murit... Am meritat. Am fost fericita. Am suferit. V-am ingropat ultima data umbre din trecut. V-am iertat... Bine atunci. In metrul cub ce imi aprtine voi pune iertare. Si voi pune sanatate pentru mama acelui baiat și pentru batrana aceea care vrea sa apuce anul 2010. Mie nu-mi trebuie ca am murit oricum. Simt ca ma usuc... Acum daca ma gandesc mai bine nu ar strica sa-mi pun si niste apa acolo. Dar separat ca sa nu-mi rugineasca nimic in interior. Asa...Altceva? Un ceas! Un ceas nu trebuie sa uit. Aici da, am gresit... Nu prea m-am uitat la ceas bine in 17 ani... Mereu eram in intarziere. Aa da! Am uitat! A mai trecut o noapte. E ultima zi. La 4 trebuie sa fiu la Dumnezeu cu metrul meu cub. Ce ziceam ca mai pun? Aaa... Pai da... parca n-ar strica si niste carti, ca cine stie unde ma trimite Dumnezeu si poate acolo nu e televizor... adevarul e ca nu prea am citit cat am trait...Am cam multe regrete... Mai multe decat satisfactii... Nu am fost fericita... M-am inselat... Dar asa am simtit. Mi-am iubit viata si oamenii din ea. Nu am urat si nu am detestat nimic. Sau poate doar secretele pe care nu le-am putut ajunge. Deci am avut regrete... Da... mai regret ceva... Nu mi-am cumparat parfumul acela din mall din Bucuresti. O sa-I cer lui Dumnezeu doi centimetri cubi din el... Nu costa mult... Pentru el... Doar are bani. Iar rad... Nu are. Pentru ca e Dumneze. El are putere! Imi doresc multe... Sentimente pot sa cer? Imi pune sentimente in cub daca cer? Imi da voie Dumnezeu sa le iau cu mine? Eu am dorinte. Ba nu! Una singura. Renunt la tot pentru o dorinta. Ma uit la ceasul vechi de la mana. Parca a ruginit si el... Se scurge rugina... A ruginit si timpul... E 12. Nu ma mai gandesc! Ma duc acum la Dumnezeu! Semnez iar condica si las pixul la intrare. Sfantul Peru zambește. M-a vazut... Sunt hoata in Rai. Dumnezu ma primește. Ma privește. Asculta. Renunt Doamne la un cub! La un metru cub... Incap prea multe... Nu am timp. Mi-a murit si soarele si e prea intuneric. Nu ma mai gandesc. Il las altcuiva... Batranei de la semafor. O dorinta am: Universul! Nu tot. O cutie de televizor cu Universul meu... Imi vreau viata numai o zi: 10 iulie, sa implinesc 18 ani, sa am alaturi numai o zi familia si prietenii care de asta data sa nu plece, sa nu imi intoarca spatele in minutele pe care le am la dispozitie. Atat imi doresc: o zi! Sa fiu iubita și fericita o zi... Fara sa plang, fara suferinta! Vreau Universul perfect o zi. O zi din infinit sa atinga Raiul și sa-l intrepatrunda. O zi in care oamenii sa fie sanatoși, fericiti si sa-și traiasca viata, in acea zi, numai a mea... Dumnezeu rade. Ma simt sfasiata... Imi spune: "Ti-am dat un cub. Trebuia sa-l umpli. Nu sa vii cu o dorina la mine. Dorinta nu incape in cub. Trecutul tau a mucegait. A murit in locul in care a fost oprit. A murit cand ti-ai intarit inima. De acolo ai lasat dara de rugina... Te-ai macinat singura. Si ai murit. Nu ai pretuit viata. Ti-am luat-o. Nu o meriti! Nu mai ai trup. Sufletul ti l-ai eliberat tarziu. Acum nu esti decat un inger. Ai fi putut sa fii om daca nu rataceai prin noapte calauzita de o flacara falsa. Moartea ti-a fost in zadar. Ai greșit. Ti-ai luat viata. Era darul meu cel mai de pret. Ai pierdut..." Acum imi amintesc... m-am sinucis... Mi-am dorit sa mor fericita si acum am descoperit ca nu am apucat sa traiesc. Am pierdut sau am caștigat? Sunt un inger. Aș fi putut sa fiu om printre oameni. Am dispretuit viata și ea m-a dispretuit pe mine. Nu mai sunt...