MAITREYI…DRAGOSTEA NU MOARE

“Iti mai amintesti de mine, Maitreyi?

Si daca da, ai putut sa ma ierti?”

(Mircea Eliade)



Cine oare nu a citit cu pasiune frumoasa poveste de dragoste dintre Eliade si Maitreyi? Asemenea poveste face sa tresara orice femeie….iar pentru noi romanii , romanul Maitreyi al lui Eliade, a constituit generatii de-a randul o adevarata incantare. Eliade a cunoscut-o pe Maitreyi cand el avea 23 iar ea 16 ani iar ea scria deja versuri devenind o cunoscuta poeta indiana. Insa la fel de palpitanta este aceeasi poveste vazuta prin prisma eroinei….cred ca fiecare femeie se regaseste in fiecare gand , in fiecare cuvant al Amritei….Romanul-raspuns “Dragostea nu moare”, scris mai intai in in bengali a fost tradus si publicat in engleza in 1976.In timpul redactarii cartii sale Maitreyi Devi nu-si gaseste linistea pana cand nu-si viziteaza iubitul din adolescenta, ajuns savant celebru si profesor erudit la Universitatea din Chicago. In anul 1973 Eliade noteaza in treacat ”evenimentul” in jurnal iar la sfarsitul aceluiasi an ea vine in Romania ca invitata a Uniunii Scriitorilor, avandu-l drept ghid pe Constantin Noica. La interviuri a ocolit raspunsurile referitoare la pasiunea tineretii sale dar totusi a oferit revistei Tribuna din Cluj un poem insotit de urmatorul comentariu:”Considerati aceste versuri raspunsul la intrebarile care privesc un capitol intim al biografiei mele”:

Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel

N-am sa strig.

Golurile se vor mari de la sine

Destul ca sa scot mana si sa cuprind luna.



Si de vei face ziduri de piatra

Niciodata n-ai sa zidesti inchisoare pentru mine.

Pietrele se vor narui de la sine

De indata ce voi aparea eu.



Desi ma vei exila si ma vei trimite pe un ocean

Intr-o barca gaurita

Am sa desfid oceanul

Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina.



Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei

Unde nisipul dusmanos e fierbinte,

Deodata va sufla parfum de iasomie

Ca sa-mi umple serile pustii



Ai uitat ca intr-una din primele noastre dimineti

mi-ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul

Si ca tu ai fost cel care m-a invatat

Sa trag la tinta fara gres.




Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric

De nu-mi mai pot vedea drumul,

Fii sigur c-am sa netezesc cerul

Si am sa umplu lumea de lumima intr-o noapte fara luna



N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine,

Am sa-ti umplu cerul cu un cantec

Tacut ca o raza. Iar ,tu , mirat, n-ai sa stii

De unde vine revarsarea aceasta de lumina.

Mircea si Amrita ( din Dragostea nu moare), ca si Allan si Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alaturi de nemuritoarele cupluri Paul si Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta. Dragostra nu moare(1976) nu are inca notorietatea planetara a romanului Maitreyi(1933) insa ea inainteaza triumfal pe aceeasi cale regala a consacrarii universale.In inima si in suflet vor dainui vesnic acesti autori regasiti in aceste nemuritoare personaje.



|