În ziua de azi viața a căpătat o formă „ciudată”. Viața astăzi înseamnă totală neînțelegere. Și dacă cu ceva timp în urmă „neînțelegerea” nu era o problemă din moment ce gândeau alții pentru tine, acum, când democrația și libertatea trebuie „trăite”, când zâmbetul trebuie să fie și nu poate fi decât „adevărat”, acum viața pare deformată. Noi părem iremediabil deformați dar această deformare este doar o impresie. În oglinda Europei nu ne putem vedea decât deformați. Asta pentru că europenii sunt niște prefăcuți. Afișează egalitatea claselor și spun că în țările lor civilizate toți oamenii „trăiesc bine”. La ei măturătorii își aruncă seara hainele și ies în oraș pentru a lua cina în restaurante scumpe. La ei munca este bine plătită și răsplătită ca atare. La ei viața este bazată pe dreptate, egalitate, fraternitate. Și nu numai în țările europene. În Canada de exemplu. Canada, o țară despre care eu aveam o imprese foarte bună. Despre Canada aș spune că este o țară curată. Dar totuși, de ce noi suntem deformați, iar ei sunt formați? De aceea, pentru că la ei pădurile sunt plantate...în rânduri bine delimitate iar copacii arată ca niște piloni. Printre ei...poți să și ari dacă vrei. Desigur că noi suntem deformați dacă încă mai avem păduri naturale, virgine și frumoase. Și femei la fel. În Italia, caută 3 ani în toată țara până găsesc o femeie frumoasă să o dea și ei la tv. Nemții vin în România disperați după femei. Englezii...nici ei nu fac excepție. Canadienii vin în România „for the chicks”. Americanii se căsătoresc cu românce pe internet. Distanța e foarte mare... Nu este de condamnat o româncă care merge în SUA să stea degeaba lângă americanul său și care acolo își dă seama că este suficient de deșteaptă cât să câștige de 10 ori salariul americanului ei soț...
Este atât de jalnică lumea asta în care trăim! Este atât de ..oribilă. Cu americanii aștia grași, care aleargă în Iraq să fure petrol... Cu chinezii ... Cu francezii și spaniolii speriați de căpșunarii români! Cu rușii aștia care sunt așa de cuminți, așa de curați, care mai au păduri așa ca ale noastre... Cu mafia asta rusească sau japoneză – yakuza. Cu mafia asta columbiană cu toate drogurile ei. Necunoscuții aștia de sud-americani, brazilieni, chilieni, peruani, etc. Cu spaghetele astea italiene și chebabul turcesc. Iar africanii aștia care încă mai stau în pom... Și suedezii aștia cu eschimoșii lor. Finlandezi...sau cu irlandezii. Lumea asta cu...bolile ei. Cu sida, cancerul, sifilisul sau schizofrenia. Lumea asta oribilă în căutare de plăcere. În satisfacere...oameni suprasatisfăcuți de viață și oameni superdistruși, fără mâini și fără picioare. Oameni fără ochi...sau care nu aud. Oameni care nu văd și nu aud zgomotul lumii. Oameni handicapați...occidentali pentru care nu există oameni suferinzi. Pentru că acei oameni sunt ai organelor abilitate, sau a celor care sunt plătiți să se îngrijească de viața celor oropsiți. Oameni care nu au văzut în viața lor ce este suferința, oameni care râd, care trăiesc, care se bucură de tot ce este mai bun. Oribil...oribil și iar oribil. Oameni care iubesc dar nu sunt iubiți. Oameni care nu știu ce este iubirea și trăiesc și mor doar cu cuvinte obscene pe buze, oameni care mor fără să știe de ce au trăit. Oameni care mor. Care nici nu bănuiesc că omul nu moare, fiind în proporție de 99,99% capabil să-și ducă la bun nesfârșit nemurirea, pentru pătrunderea în lumea de dincolo. O pătrundere infinit mai plăcută decât orice „pătrundere” pe pământul ăsta oribil. Pământul ar fi trebuit să fie frumos. Așa ne-a fost dat...frumos. Așa cum dăm și noi copiilor noștri un lucru....frumos, pe care însă îl rupe, îl murdărește, îl face de nerecunoscut. Așa este și pământul acum. Este de nerecunoscut. Dacă ar coborâ Dumnezeu pe pământ ar spune: ...cam ce ar spune cineva care ar nimeri într-o groapă de gunoi, unde odinioară fusese un lac frumos pe care se plimbau lebede în serile liniștite de vară.
Unii oameni bat la porțile raiului, la porțile Bisericilor, Mănăstirilor sperând să afle înțelegerea a ce nu mai este de înțeles. Și într-adevăr este de neînțeles de ce omul a ajuns în situația aceasta în care nu mai este un animal dar este vânat mai ceva ca acesta. Este vânat prin orice mijloace. Prin publicitate. Prin telefonie mobilă. Prin sărăcie. Prin înșelăciune la „nivel înalt”. În conferințe la nivel înalt se discută probleme majore, cum ar fi problema supraviețuirii rasei umane. Oare omul va supraviețui în condițiile în care este vânat de vânătorii care fac parte din aceeași specie cu el?